Andrei Cuşco: CV, titlul şi rezumatul prezentării
Andrei Cuşco (n. 1982) este licenţiat în istorie şi limbă engleză al Facultăţii de Istorie de la Universitatea de Stat din Moldova (2001). A urmat studii de masterat (specializarea: istoria Europei Centrale) în cadrul Departamentului de Istorie al Universităţii Central-Europene (CEU) din Budapesta (2001-2002). Din septembrie 2002, este doctorand al Departamentului de Istorie al CEU, sub îndrumarea profesorului Alfred Rieber (Titlul tezei de doctorat: Between Nation and Empire: Russian and Romanian Competing Visions of Bessarabia in the Second Half of the 19th and Early 20th Century). Interesele sale de cercetare se axează pe istoria Europei de Est şi Sud-Est în perioada modernă, istoria comparată a imperiilor eurasiatice, istorie intelectuală şi istoriografie. A publicat mai multe articole şi lucrări în culegeri tematice şi reviste de specialitate din Republica Moldova, România, Germania şi Rusia.
Titlul comunicării: Trei ipostaze ale „refugiatului basarabean:” Hasdeu, Stere, Moruzi şi incertitudinea identităţii
Prezenta lucrare îşi propune două scopuri de bază. În primul rând, se vor discuta succint lucrările câtorva intelectuali şi publicişti români originari din Basarabia care şi-au lăsat amprenta asupra formulării viziunilor româneşti legate de această regiune. Aceste trei personalităţi sunt: Bogdan Petriceicu Hasdeu, Dimitrie C. Moruzi şi Constantin Stere. Teza principala a acestei lucrări este că fiecare dintre cei trei intelectuali întruchipează o anumită etapă a includerii simbolice a Basarabiei în „corpul” naţiunii române. Astfel, Hasdeu reprezintă perioada romantică a „căutării originilor” şi a interacţiunii dintre istorie şi filologie caracteristică fazelor timpurii ale mişcărilor de „renaştere naţională” din Estul Europei. Stere poate fi cel mai bine situat în cadrul retoricii populiste care îi formase atât experienţa politică din contextul Imperiului Rus, cât şi preferinţele pentru anumite curente politice din Regatul Român. În fine, Moruzi era mult mai apropiat de un „naţionalism de stat,” dar, în acelaşi timp, foarte preocupat de importanţa mobilizării politice a maselor în vederea realizării proiectelor naţionale. Viziunile diferite (deşi compatibile) ale regiunii basarabene articulate de cei trei autori (şi, în consecinţă, impactul lor asupra „naraţiunii naţionale” româneşti) erau structurate de un alt obiect al percepţiei acestora: „realitatea” rusă, sintetizată în construirea unui spaţiu străin şi ostil românităţii. Imaginile Basarabiei şi ale Imperiului Rus erau, astfel, indisociabile şi complementare. În al doilea rând, vom încerca să arătăm semnificaţia dimensiunii „psihologice” a fenomenului „refugiatului basarabean.” În acest sens, vom accentua caracterul multiplu şi incert al identităţilor personale şi colective ale acestor imigranţi basarabeni. Fiecare dintre cele trei personalităţi analizate a avut experienţa unei „marginalităţi” în mediile academice sau intelectuale româneşti, ceea ce a determinat în mare parte opţiunile lor literare şi politice. În cazul celor trei autori, se poate identifica şi un anume „stigmat regional,” care funcţiona, însă, după alte reguli decât stigmatul etnic auto-reflexiv al intelectualilor „europenişti” de mai târziu. Această îmbinare a factorilor culturali şi de personalitate a determinat plasarea analizei celor 3 intelectuali sub semnul unei „incertitudini identitare.”
Titlul comunicării: Trei ipostaze ale „refugiatului basarabean:” Hasdeu, Stere, Moruzi şi incertitudinea identităţii
Prezenta lucrare îşi propune două scopuri de bază. În primul rând, se vor discuta succint lucrările câtorva intelectuali şi publicişti români originari din Basarabia care şi-au lăsat amprenta asupra formulării viziunilor româneşti legate de această regiune. Aceste trei personalităţi sunt: Bogdan Petriceicu Hasdeu, Dimitrie C. Moruzi şi Constantin Stere. Teza principala a acestei lucrări este că fiecare dintre cei trei intelectuali întruchipează o anumită etapă a includerii simbolice a Basarabiei în „corpul” naţiunii române. Astfel, Hasdeu reprezintă perioada romantică a „căutării originilor” şi a interacţiunii dintre istorie şi filologie caracteristică fazelor timpurii ale mişcărilor de „renaştere naţională” din Estul Europei. Stere poate fi cel mai bine situat în cadrul retoricii populiste care îi formase atât experienţa politică din contextul Imperiului Rus, cât şi preferinţele pentru anumite curente politice din Regatul Român. În fine, Moruzi era mult mai apropiat de un „naţionalism de stat,” dar, în acelaşi timp, foarte preocupat de importanţa mobilizării politice a maselor în vederea realizării proiectelor naţionale. Viziunile diferite (deşi compatibile) ale regiunii basarabene articulate de cei trei autori (şi, în consecinţă, impactul lor asupra „naraţiunii naţionale” româneşti) erau structurate de un alt obiect al percepţiei acestora: „realitatea” rusă, sintetizată în construirea unui spaţiu străin şi ostil românităţii. Imaginile Basarabiei şi ale Imperiului Rus erau, astfel, indisociabile şi complementare. În al doilea rând, vom încerca să arătăm semnificaţia dimensiunii „psihologice” a fenomenului „refugiatului basarabean.” În acest sens, vom accentua caracterul multiplu şi incert al identităţilor personale şi colective ale acestor imigranţi basarabeni. Fiecare dintre cele trei personalităţi analizate a avut experienţa unei „marginalităţi” în mediile academice sau intelectuale româneşti, ceea ce a determinat în mare parte opţiunile lor literare şi politice. În cazul celor trei autori, se poate identifica şi un anume „stigmat regional,” care funcţiona, însă, după alte reguli decât stigmatul etnic auto-reflexiv al intelectualilor „europenişti” de mai târziu. Această îmbinare a factorilor culturali şi de personalitate a determinat plasarea analizei celor 3 intelectuali sub semnul unei „incertitudini identitare.”
Comments