Em. Galaicu-Păun despre Lansarea Anuarului NEC feb. 2010 la Forum Plural
Oricine are o brumă de carte, trebuie că a avut senzaţia de déjà vu, sau mai degrabă de déjà lu, dând cu ochii peste acest titlu – de bună seamă, aduce a Nişte ţărani de Dinu Săraru. Nu e nici o legătură directă dintre scrierea lui Dinu Săraru şi fenomenul despre care ţin să vorbesc în ceea ce urmează, decât că tinerii intelectuali de la Forum-Plural – un soi de replică basarabeană în miniatură a Colegiului Noua Europă – sunt dacă nu născuţi la ţară (Aurelia Felea), cel puţin descendenţi ai „primei, cel mult ai celei de-a doua generaţii încălţate” (Andrei Cuşco, Petru Negură). Fenomenul s-ar numi competiţia de idei, într-o societate ce-l mai confundă pe Gogol cu Google, business-ul competitorilor (sau mai bine zis, al competenţilor!) fiind chiar producerea şi schimbul de idei. Pe durata anului 2009, lucrul acesta se întâmpla o dată pe lună, la Librăria 9 din Chişinău, printre invitaţii Forumului Plural numărându-se bunăoară şi dna Stella Ghervas, basarabeanca stabilită în Elveţia, actualmente directoare de studii la Institut d'Etudes Avancées din Paris şi la Maison des Sciences de l'Homme din Paris, distinsă în 2009 cu Premiul Guizot al Academiei Franceze pentru volumul Réinventer la tradition. Alexandre Stourdza et l’Europe de la Sainte-Alliance. De regulă însă, nu valorile recunoscute dau tonul acestor mini-conferinţe, ci tinerii în plină afirmare. Revenind la pomelnicul din primul aliniat, ăla dintre paranteze, ceea ce mă surprinde plăcut nu este reuşita propriu-zisă a tinerilor (tustrei doctori în ştiinţă, dintre care doi – Petru Negură şi Andrei Cuşco – ai unor universităţi străine, din Paris şi, respectiv, din Budapesta), ci perpetuarea unui model formativ pe un teren aproape viran în acest sens. De bună seamă, una e să fii bursier al NEC-ului (New Europe College) lui Andrei Pleşu, şi cu totul altceva să creezi în ograda ta o instituţie dacă nu similară, cel puţin făcând trimitere la Model – fără a beneficia de infrastructura acestuia. (Altminteri, nu de minţi strălucite ducem lipsă, ci de instituţii ce le-ar da posibilitatea să se realizeze la randamentul deplin!)Acestea fiind spuse, trec la evenimentul propriu-zis: marţi, 2 februarie, la Librăria 9 a avut loc o lansare a volumului New Europe College. Petre Ţutea Program. Yearbook 2006-2007 – mai puţin obişnuită însă, elementul novator fiind transformarea lansării într-o prezentare a comunicărilor publicate. Practic, o mini-conferinţă ştiinţifică. Suficient să citez titlurile – Geografie, frontiere şi limitele spaţiale ale modernităţii prin prisma intelectualilor ruşi şi români de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, de Andrei Cuşco; Faţă în faţă: memorialistică şi surse oficiale despre foametea din Basarabia din anii 1946-1947, de Aurelia Felea; Educaţia cu violenţă. Învăţământul primar rural din Basarabia interbelică: de la pedeapsa corporală la violenţa simbolică, de Petru Negură – ca să vă faceţi o idee despre anvergura cercetărilor. Expuse unui public studios, stârnind dezbateri, se cheamă că spiritul lui Petre Ţuţea, acest Socrate român, a fost cu noi – ca să zic aşa (cu gândul la cercul de la Păltiniş, de-acum câteva decenii). Ceea ce înseamnă că la doar câteva zile de la trista aniversare – pe 28 ianuarie curent s-au împlinit 20 de ani de când s-a scandat la Bucureşti: „Moarte intelectualilor!” şi „Noi muncim, nu gândim!” – boierii minţii sunt încă la mare căutare. Căutare de sine, vreau să zic.
Comments