A 7-a şedinţă a Forumului Plural: Stela Suhan (IEP, Paris)
Stimaţi forumişti, bună ziua,
Vă invităm vineri 5 decembrie, ora 9.30 (de astă dată mai devreme, pentru a recupera restanţele) la o nouă şedinţă a Forumului nostru cu o comunicare a Stelei Suhan despre "Victime şi practici de comemorare: o sociologie a memoriei represiunilor comuniste în Republica Moldova".
Şedinţa Forumului va avea loc, ca de obicei, într-un auditoriu din vecinatatea Catedrei de Istorie Universală, Universitatea Pedagogică "Ion Creanga" (a se vedea un afiş la Catedră).
Adresa Catedrei de Istorie Universala (UPS) :
UPS Ion Creanga,
str. Ion Creanga 1, blocul central (cel mai inalt)
etajul 5, biroul 508
Stela Suhan este doctorandă la Institut d’Etudes Politiques, Paris.
Titlul comunicării: Victime şi practici de comemorare: o sociologie a memoriei represiunilor comuniste în Republica Moldova
Rezumat:
În contextul acţiunilor de recuperare a memoriei colective şi de restabilire a „adevărului” istoric, iniţiate de scriitori şi publicişti în perioada restructurării gorbacioviste, victimele regimului trecut au un rol important. După ani de tăcere şi stigmatizare ele obţin dreptul de a vorbi despre suferinţele lor şi de a lăsa mărturii prin care „reabilitează Memoria”[1]; ele reclamă recunoaştere socială şi cer reparaţii pentru prejudiciile materiale şi morale. Rolul şi statutul pe care îl au victimele în societate nu pot fi detaşate de problematica memoriei. În această comunicare vom aborda memoria represiunilor comuniste pornind de la acţiunile întreprinse de aceşti actori care sunt principalii purtători şi creatori ai „lumii memoriei”[2] represiunilor politice din perioada sovietică.
Urmând demersul propus de cercetătorii Jeffrey J. Olick şi Joyce Robbins[3] vom căuta să delimităm practicile mnemice utilizate de aceşti actori în diverse spaţii sociale. Prin urmare, vom considera „memoria” nu ca un lucru, o materie, un concept, ci un proces, un fenomen social şi, îndrumaţi de îndemnul lui Bruno Latour, vom urmări actorii propriu-zişi[4].
Analiza pe care o propunem se structurează în jurul următoarelor întrebări: cine sunt victimele regimului trecut? Ce înseamnă reabilitarea victimelor represiunilor politice? Cum aceşti actori reactivează şi mobilizează amintirile traumatizante? Cum amintirile sunt folosite pentru a justifica anumite revendicări, aşteprări de recunoaştere socială? Cum sunt comemorate deportările din perioada sovietică? Care sunt acţiunile, gesturile şi simbolurile utilizate pentru recuperarea memoriei?
[1] Iurie Colesnic “Reabilitarea Memoriei”, prefaţă la lucrarea lui Vadim Pirogan, Cu gândul la tine Basarabia mea. Din mărturiile unui vinovat fără vină, Ed. Enciclopedică Gh. Asachi, Chişinău, 1995
[2] Maurice Halbwachs, La mémoire collective, Albin Michel, Paris, 1997 [1950]
[3] Jeffrey J. Olick şi Joyce Robbins, „Social Memory Studies: From „Collective Memory” to the Historical Sociology of Mnemonic Practices”, Annual Review of Sociology, Vol.24, 1998, pp.105-140, p.112
[4] Latour Bruno, Changer de société, refaire de la sociologie, La Découverte, Paris, 2007
Numai bine şi pe curînd,
Forum Plural
Vă invităm vineri 5 decembrie, ora 9.30 (de astă dată mai devreme, pentru a recupera restanţele) la o nouă şedinţă a Forumului nostru cu o comunicare a Stelei Suhan despre "Victime şi practici de comemorare: o sociologie a memoriei represiunilor comuniste în Republica Moldova".
Şedinţa Forumului va avea loc, ca de obicei, într-un auditoriu din vecinatatea Catedrei de Istorie Universală, Universitatea Pedagogică "Ion Creanga" (a se vedea un afiş la Catedră).
Adresa Catedrei de Istorie Universala (UPS) :
UPS Ion Creanga,
str. Ion Creanga 1, blocul central (cel mai inalt)
etajul 5, biroul 508
Stela Suhan este doctorandă la Institut d’Etudes Politiques, Paris.
Titlul comunicării: Victime şi practici de comemorare: o sociologie a memoriei represiunilor comuniste în Republica Moldova
Rezumat:
În contextul acţiunilor de recuperare a memoriei colective şi de restabilire a „adevărului” istoric, iniţiate de scriitori şi publicişti în perioada restructurării gorbacioviste, victimele regimului trecut au un rol important. După ani de tăcere şi stigmatizare ele obţin dreptul de a vorbi despre suferinţele lor şi de a lăsa mărturii prin care „reabilitează Memoria”[1]; ele reclamă recunoaştere socială şi cer reparaţii pentru prejudiciile materiale şi morale. Rolul şi statutul pe care îl au victimele în societate nu pot fi detaşate de problematica memoriei. În această comunicare vom aborda memoria represiunilor comuniste pornind de la acţiunile întreprinse de aceşti actori care sunt principalii purtători şi creatori ai „lumii memoriei”[2] represiunilor politice din perioada sovietică.
Urmând demersul propus de cercetătorii Jeffrey J. Olick şi Joyce Robbins[3] vom căuta să delimităm practicile mnemice utilizate de aceşti actori în diverse spaţii sociale. Prin urmare, vom considera „memoria” nu ca un lucru, o materie, un concept, ci un proces, un fenomen social şi, îndrumaţi de îndemnul lui Bruno Latour, vom urmări actorii propriu-zişi[4].
Analiza pe care o propunem se structurează în jurul următoarelor întrebări: cine sunt victimele regimului trecut? Ce înseamnă reabilitarea victimelor represiunilor politice? Cum aceşti actori reactivează şi mobilizează amintirile traumatizante? Cum amintirile sunt folosite pentru a justifica anumite revendicări, aşteprări de recunoaştere socială? Cum sunt comemorate deportările din perioada sovietică? Care sunt acţiunile, gesturile şi simbolurile utilizate pentru recuperarea memoriei?
[1] Iurie Colesnic “Reabilitarea Memoriei”, prefaţă la lucrarea lui Vadim Pirogan, Cu gândul la tine Basarabia mea. Din mărturiile unui vinovat fără vină, Ed. Enciclopedică Gh. Asachi, Chişinău, 1995
[2] Maurice Halbwachs, La mémoire collective, Albin Michel, Paris, 1997 [1950]
[3] Jeffrey J. Olick şi Joyce Robbins, „Social Memory Studies: From „Collective Memory” to the Historical Sociology of Mnemonic Practices”, Annual Review of Sociology, Vol.24, 1998, pp.105-140, p.112
[4] Latour Bruno, Changer de société, refaire de la sociologie, La Découverte, Paris, 2007
Numai bine şi pe curînd,
Forum Plural
Comments