miercuri, 16 noiembrie 2011

Forum PLURAL ințiază un Atelier Doctoral în Științe Sociale



Atelier doctoral de actualizare a competențelor de cercetare ale doctoranzilor moldoveni în științe sociale în conformitate cu standardele studiilor doctorale în universităţile occidentale

Coordonator de proiect: Petru Negură, Dr.

Atelierul doctoral, organizat de A.O. Forumul pentru Studii Interdisciplinare "PLURAL" în parteneriat cu cîteva instituții academice din R. Moldova și de peste hotare, își propune să acopere o lacună importantă lăsată de sistemul de învăţămînt superior din Republica Moldova, care nu dispune la ora actuală de un
program sistematic de studii de doctorat (cursuri/seminare). Acest atelier va oferi doctoranzilor în științe sociale (istorie, sociologie, antropologie etc.) din Republica Moldova un ciclu de seminare destinate să actualizeze şi să îmbunătăţească capacitățile de elaborare a unei teze de doctorat în conformitate cu standardele academice internaţionale.
Atelierul va organiza periodic seminare, pe durata unui an universitar, cu un grup de doctoranzi (sau deținători ai unei diplome de master, studenți la ultimul an de master, care doresc să facă studii de doctorat) la o universitate din Moldova sau din Occident (sau la două universităţi, în regim de co-tutelă). Înregistrarea şi participarea la acest atelier doctoral va fi benevolă și gratuită. Cu toate acestea, prezența şi participarea studenţilor înscrişi la activităţile atelierului vor fi luate în considerație de către organizatorii atelierului. La finalizarea ciclului de seminare, participanții vor primi un certificat de participare la atelierul doctoral în baza unui test de evaluare în scris şi la prezentarea proiectului de teză.
Atelierul oferă o serie de seminare organizate de către profesori şi cercetători din Moldova (cu studii în străinătate) şi din străinătate (a se vedea mai jos lista profesorilor). La seminare se vor pune în discuție aspecte practice ale elaborării tezei de doctorat: redactarea unui proiect de cercetare, pregătirea unei prezentări pentru un simpozion științific internațional, realizarea unui articol pentru o revistă științifică internațională etc. Totodată, la seminare se vor discuta anumite aspecte teoretice și metodologice ale unei teze de doctorat în științe sociale (holism vs. individualism metodologic, teorii pozitiviste vs. abordări constructiviste etc.). Începînd cu a doua jumătate a lunii ianuarie, doctoranzii vor avea ocazia să participe (într-o sală special echipată a Agenției Universitare a Francofoniei) la teleconferințe cu seminarele organizate de către Ecole Doctorale Francophone en Sciences Sociales de la București, în care profesori din universități occidentale vor prezenta în mod sintetic un subiect inovator din metodologia și teoria științelor sociale. Anumite probe scrise (eseu, proiect), propuse participanților în mod periodic, vor avea funcția de a verifica și de a consolida cunoștințele achiziționate la seminare.
Unul dintre obiectivele de bază ale atelierului este dezvoltarea capacităților ştiinţifice cu ajutorul resurselor în limbile de circulație internațională (franceză şi engleză). Astfel, seminarele vor avea loc în principal în limba română, dar cu folosirea unor materiale de studiu (articole, cărţi, teze, studii de caz, materiale video etc.) în franceză şi engleză.
Profesorii şi cercetătorii care vor coordona seminarele din cadrul atelierului vor oferi de asemenea participanților consultații individuale și de grup la proiectele lor de teză pentru a-i ajuta să-și definească mai bine obiectul şi problematica de cercetare, să aplice abordări teoretice şi metode cercetare relevante şi inovatoare. Începînd cu a doua ședință, un doctorand își va prezenta proiectul tezei sale. Proiectul va fi discutat şi analizat în grup, cu profesorul (profesorii) şi de la egal la egal.
Participanții cei mai activi vor primi o recomandare pentru o mobilitate la o universitate occidentală sau regională (Universitatea Liberă din Bruxelles, EHESS - Paris, Central European University - Budapesta, Universitatea din București, EDSS București, Universitatea din Ottawa etc.). Cei mai buni doctoranzi vor avea ocazia să facă studii doctorale (în regim de co-tutelă) într-o universitate occidentală.
Mobilitățile de scurtă durată vor fi acoperite de către universităţile partenere, cu sprijinul agenţiilor universitare occidentale (cum ar fi Alianţa Franceză, Agence Universitaire de la Francophonie, anumite programe ale Ambasadelor europene și americane) şi fundaţiile care sprijină educaţia şi cercetarea în Europa Centrală şi de Est (Open Society Foundation - Budapesta, Fondation Maison des Sciences de l'Homme etc.).
Instituţiile partenere ale Programului de doctorat: Școala Doctorală Francofonă de Științe Sociale din Bucureşti, Universitatea Pedagogică de Stat "Ion Creangă" din Moldova (Catedra de Asistență Socială, Catedra de Istorie Universală), Universitatea de Stat din Moldova (Facultatea de Istorie şi Filosofie), Universitatea din Bucureşti (Facultatea de Ştiinţe Politice), Universitatea din Bruxelles (Facultatea de Ştiinţe Politice), Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales - Paris, Central European University - Budapesta, Universitatea din Ottawa, East Carolina University, SUA.
Acest atelier doctoral se va desfășura în primul an (2011-2012) ca o activitate de voluntariat a A.O. "Forum PLURAL" cu statut de activitate non profit, neremunerată.Cadrele didactice implicate în realizarea seminarelor:

Petru Negură, (Dr. Sociologie EHESS)
Andrei Cușco, UPSM (Dr. Istorie CEU)
Diana Dumitru, UPSM (Dr. Istorie UPSM)
Igor Caşu, UPSM / USM (Dr. Istorie UAIC, Iasi)
Mariana Goina, UPSM (Dr. Istorie CEU)
Lilian Negură, Universitatea din Ottawa (Dr. Sociologie, Univ. Laval)
Radu Toma, Dir. Prof. EDSS București
Jutta Scherrer, Prof. Dr. EHESS
William David Harrison, profesor East Carolina University SUA
Pieter Lagrou, Prof. Dr. Universitatea Liberă din Bruxelles

Durata unui curs de studiu în cadrul Atelierului doctoral este de un semestru: între 1 noiembrie 2011 şi 15 martie 2012
Periodicitatea seminarelor: săptămînal
Formatul de reuniuni de studiu: seminare
Durata seminarelor: 90 minute
Limba de predare: româna, franceza, engleza
Calendarul seminarelor (sînt posibile modificări):
  1. 10/11/2011: Petru Negură, Lilian Negură. Introducere. Cum se face o teză de doctorat în Occident (America de Nord și Franța)? Exigențe teoretice, metodologice, stilistice. Chestiunea surselor şi metodelor de interpretare a datelor într-un proiect de cercetare de doctorat.
  2. 17/11/2011: Mariana Goina: Interpretarea surselor: riscuri și precauții. Studiu de caz. Prezentarea și discutarea unui proiect de cercetare.
  3. 24/11/2011: Masă rotundă: Prof. Jutta Scherrer, Cunoașterea prin cercetare academică, între simț comun și ideologie (de precizat). Co-participanți: Petru Negură, Andrei Cușco, Igor Cașu, Mariana Goina, Diana Dumitru, Lilian Negură.
  4. 01/12/2011: Lilian Negură, Petru Negură: Cercetarea în științe sociale, abordări pozitiviste, constructiviste, reflexive. Teorii și metode de cercetare. Prezentarea și discutarea unui proiect de cercetare.
  5. 08/12/2011: Andrei Cușco: Istoria ideilor versus Istoria intelectualilor. Introducere teoretică și metodologică. Studiu de caz. Prezentarea și discutarea unui proiect de cercetare.
  6. 15/12/2011: Igor Caşu, Petru Negură. Viață cotidiană, reprezentări, mentalități, între documente de arhivă și mărturii orale. Prezentarea și discutarea unui proiect de cercetare.
  7. 16-17/01/2012: ???
  8. 23-24/01/2012: Diana Dumitru: Elaborarea și redactarea unui articol publicabil în reviste de specialitate internaționale. Prezentarea și discutarea unui proiect de cercetare.
  9. 30-31/01/2012: teleconferință EDSS. Jean-Michel De Waele, prof. Université Libre de Bruxelles.
  10. 06-07/02/2012: teleconferință EDSS (profesorul și subiectul seminarului va fi precizat)
  11. 13-14/02/2012: teleconferință EDSS (profesorul și subiectul seminarului va fi precizat)
  12. 23/02/2012: W. David Harrison, Rolul simțului comun și al predispozițiilor afective (empatie, simpatie, antipatie) într-o cercetare în științe sociale. Prezentarea unui proiect de cercetare.
  13. 01/03/2012: Pieter Lagrou, Le chercheur et la demande sociale, entre expertise et vulgarisation. Prezentarea și discutarea unui proiect de cercetare.
  14. 08/03/2012: Lilian Negură, Petru Negură. Cercetarea în științe sociale, între holism și individualism metodologic. Prezentarea și discutarea unui proiect de cercetare.
  15. 15/03/2012: Radu Toma. Teza de doctorat: discurs și reflexivitate. Lectura și analiza surselor scrise. Prezentarea și discutarea unui proiect de cercetare.

vineri, 26 august 2011

Seminar regional privind excelenta in predare, Stejaris, Republica Moldova, august 2011

In perioada 31 iulie -16 august 2011, Catedra de Istorie Universala a Universitatii Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Moldova, in parteneriat cu Open Society Foundations (Budapesta), a organizat la Centrul de conferinte al Complexului de agrement Stejaris, din apropierea Chisinaului, un "Seminar regional privind excelenta in predare". Iata ce ne relateaza despre acest eveniment colega noastra, Angela Maria Tacea, consultant pentru afaceri europene, doctorand in stiinte politice la Centrul de Studii si Cercetari Internationale, Paris:

Cine a spus ca în luna august nu se întampla nimic? Cu mult patos, atât din partea organizatorilor de la Universitatea Pedagogica “Ion Creanga” din Chisinau, care au vrut sa nu le scape nici un detaliu, dar si a participantilor, care si-au amânat planurile de vacanta pentru a dezbate în cadrul unor mese rotude, am renuntat si eu la vacanta pe malul marii si am participat, în perioada 31 iulie-16 august 2011, la prima sesiune a Regional Seminar for Excellence in Teaching , cu titlul "Theories of Modernization and Ideologies of Social Change in Eastern Europe", desfasurat in cadrul taberei de vara de la Complexul Stejaris din Republica Moldova. Seminarul este un proiect sustinut de Open Society Foundation si Fundatia Soros.Evenimentul a reunit 20 de participanti - istorici, sociologi, specialisti în relatii internationale, politologi si lingvisti - din Republica Moldova, România, Ucraina, Rusia si Armenia, precum si profesori de la institutii de învatamânt superior locale (Petru Negura, Igor Casu, Andrei Cusco, Diana Dumitru), dar si internationale (Don Kalb, Viktor Karady). De asemenea, participantii la Seminar au beneficiat de contributiile a trei invitati de marca: Alexei Miller, Constantin Iordachi si Sorin Antohi.



Principalul scop al Seminarului a fost de a facilita dialogul interdisciplinar si a contribui la dezvoltarea capacitatii profesionale a cadrelor universitare din Estul Europei în elaborarea curiculelor scolare, in special prin însusirea unor noi metode de învatare-predare. Principale teme dezbatute s-au referit la conceptele teoriei modernizarii si relevanta lor pentru estul Europei; modelele de schimbare sociala în Europa centrala si de est; imperiile si provocarile modernizarii în Europa centrala si de est în secolele XIX-XX; mobilitatea geografica si sociala în contextul modernizarii (urbanizare, pauperizare si migratie) ; perspectivele nationale, regionale si globale ale modernizarii ; inteligentsia est-europeana ca sustinator si agent al viziunilor radicale privind schimbarea sociala; regimurile politice, evreii si antisemitismul în Europa de est; proiectul sovietic ca exemplu de “modernitate alternativa ”, comparatie între viziunile naziste si comuniste asupra „societatii totale” si a „omului nou” etc.
Conceptul de modernizare a fost analizat si prin prisma a trei filme, pe care, daca nu ati avut ocazia sa le vizionati pâna în prezent, va încurajez sa o faceti: Modern Times (1936), Svetlyi Puti' (1940) si Triumph of the Will (1935).
În cadrul acestei prime sesiuni, participantii au convenit formarea câtorva grupuri de lucru, în conformitate cu interesele lor de cercetare, care isi vor desfasura activitatea independent si vor prezenta, la sfârsitul celor trei ani de proiect, rezultatele finale.
Îmbinând utilul cu placutul, vizitele la Manastirea Capriana si Schitul Arheologic Orhei cu seminariile de lucru matinale, serile presarate cu mâncare gustoasa si vin divin din cramele Moldovei cu munca în echipe, Seminarul s-a dovedit un facilitator al schimbului interuniversitar si al unui bogat dialog transfrontalier, dar si al orientarii spre proiecte bilaterale.
Organizarea unui astfel de eveniment în Republica Moldova atesta, fara indoiala, dorinta acestei tari de a dezvolta un sistem de învatamânt performant, la standarde europene si internationale, cu depasirea sechelelor învatamântului de tip sovietic. Totodata, el a evidentiat si interesul pe care comunitatea europeana si transaltlantica îl manifesta fata de Republica Moldova. Astfel, din perspectiva europeana se doreste ca prin implementarea unor proiecte de acest gen sa fie incurajat procesul de reformare a învatamântului universitar moldovenesc si o integrare, deopotriva a studentilor si cadrelor didactice, in circuitul stiintific international. Dar poate cel mai important aspect este acela care vizeaza îmbinarea flexibila a participarii cadrelor didactice la proiecte internationale cu activitatea lor pedagogica în Republica Moldova si dezvoltarea unui spirit autonom în derularea de proiecte academice si de cercetare locale, inclusiv in ce priveste obinerea de fonduri.


Autor: Angela Maria Tacea, doctoranda, Institut d'Etudes Politiques, Paris.

luni, 2 mai 2011

Prezentarea lui Philippe Claret despre „L'idée de personnalité nationale dans le sciences sociales modernes : théories anglo-saxonnes et conceptions”

Rezumatul comunicării:

L'hypothèse de la personnalité collective des nations modernes a fait l'objet d'importants développements dans les sciences sociales modernes du XXème siècle, sous l 'effet des recherches en anthropologie, sociologie, psychologie sociale et science politique. Deux « écoles » se sont développées de façon parallèle, sans interférences entre elles : l'« école anglo-américaine » et l' « école française ». Si elles partagent la même hypothèse générale, celle de l'existence d'une personnalité collective spécifique à chaque société complexe à l'échelle nationale, elles suivent pourtant des chemins théoriques et méthodologiques sensiblement différents.

Ces recherches ont abouti à une série impressionnante de travaux, dont il convient de faire un bilan, afin de bien mesurer l'impact qu'ils ont eu sur le développement plus récent des nombreuses recherches sur le thème de l'identité nationale.

Notă biografică și bibliografică:

Philippe CLARET, diplômé de l’Institut d’Etudes Politiques de Bordeaux, d’études approfondies en Droit public et en Science politique de l’Université de Bordeaux I (Faculté de Droit et de Science politique), Docteur d’Etat en Science politique (Université de Bordeaux I, 1993), Maître de Conférences en Droit public habilité à diriger des recherches, enseigne à l’Université Montesquieu Bordeaux IV (Faculté de Droit, des Science politiques et sociales) et à l’Institut d’Etudes Politiques de Bordeaux. Ses domaines d’enseignement (Droit public et Science politique) concernent, plus particulièrement, l’analyse des systèmes politiques et constitutionnels européens (Europe occidentale, Europe centrale et orientale) et de la vie politique française contemporaine.

Responsable de l’Axe de recherches sur les Pays d’Europe Centrale et Orientale (ex CEREB) au sein du Centre Montesquieu de Recherches Politiques (GRECCAP-CMRP, Université Bordeaux IV), ses travaux portent principalement sur l’analyse des processus de transition démocratique et d’intégration européenne dans les Etats de l’Europe postcommuniste, en particulier les Etats de la région des Balkans. Il effectue régulièrement des missions d’enseignement dans les Universités d’Etat de plusieurs pays de la région, en particulier la Bulgarie, la Moldavie et la Roumanie.
Membre du Comité de rédaction et co-responsable d’édition de la Revue d’Etudes Politiques et Constitutionnelles Est-Européennes (REPCEE - revue semestrielle et publications spéciales annuelles éditées par l’Université Montesquieu Bordeaux IV et la Fondation Varenne, diffusées par les Editions Bruylant - Bruxelles), il est également membre du Comité scientifique ou de rédaction de plusieurs revues universitaires d’Europe centrale et orientale : Studia Europaea - Studia Universitatis Babès-Bolyai (Faculté d’Etudes Européennes, Université Babès-Bolyai, Cluj-Napoca - Roumanie), Bulletin Scientifique de l’Université Mihaïl Kogälniceanu (Université Mihaïl Kogälniceanu, Iasi - Roumanie), Cogito – Revista de Cercetare Stiintifica Pluridisciplinara (Université Dimitri Cantemir, Bucarest - Roumanie), Evropsko zakonodavstvo – Législation européenne (Institut de Politique et d’Economie Internationales, Belgrade - Serbie).

Philippe Claret este autorul cărții:
La personnalité collective des nations. Théories anglo-saxonnes et conceptions françaises du caractère national, coll. « Organisation internationale et relations internationales » sous la direction de M. V.-Y. Ghebali (Université de Genève), n° 40, Avant-propos de François Thual, Préface de Jean-Louis Martres, Bruylant, Bruxelles, 1998, 464 p.

duminică, 3 aprilie 2011

Prezentarea lui Petru Negură la Forum Plural despre „Primii studenți moldoveni în România”

Studium post negotium. Prima generație de studenți basarabeni în România (1990-1991): strategii de supraviețuire și tentații de înavuțire

Petru Negură (sociolog)

Bișnița, mai ales cea practicată de studenți, și mai ales de studenții basarabeni în primul an de studii în România, capătă înțelesuri simbolice și identitare. Studenții basarabeni integrează comerțul de frontieră în traiul lor de zi cu zi, în sistemul lor de norme și valori, pe cale de a se transforma neîncetat sub presiunea schimbărilor social-politice și economice ale vremii, dar și al activității comerciale pe care o întreprind. Pentru cei care o practicau cu asiduitate, „bișnița” a exercitat un efect coroziv în spectrul relațiilor acestora de solidaritate și în raportul lor cu niște „legi nescrise” și valori (apreciabile ca „idealiste”) pe care aceștia le-au moștenit din mediul familial și social de origine.
Traversarea frontierelor (de orice fel), încă recent interzise, stătea la baza nașterii unui nou etos care își va căuta în anii care urmează o regularizare juridică și o legitimare morală. Studenții „bișnițari” de la 1990/1991 au devenit, fără să o pretindă (și alături de alte categorii sociale), promotorii unor activități de piață care se vor impune curînd drept normale (comerț internațional import/export, traficul de frontieră) și purtătorii unor modele de mentalitate și de comportament aproape revoluționare pentru acel context de ruptură față de un regim comunist caduc: individualism, consumerism, primatul valorilor materiale etc. Printr-un comportament și un discurs calificabile drept vicioase la acea vreme, această minoritate activă și neliniștită de studenți a contribuit în felul său la reformularea unor modele rigidizate de practici și valori (considerate idealiste și/sau manipulate ideologic), care și-au pierdut eficiența în condițiile în care statul își slăbise brusc monopolul și libertățile individuale au izbucnit la lumina zilei.

Autorul avut o discuție la acest subiect pe marginea studiului său cu participanții forumului.

Florent Parmentier (politolog) și Andrei Cușco (istoric)


Svetlana Suveică, Virgil Pâslariuc și Petre Guran (istorici)

Sergiu Musteață, istoric

Igor Șarov, istoric

Igor Cașu, istoric

Sergiu Cioclea, economist

Mihai Fusu, regizor

Diana Dumitru, istorică

Radu Granaci (sculptor) și Diana Dumitru (Alianța Franceză din Moldova)

duminică, 14 martie 2010

Em. Galaicu-Păun despre Lansarea Anuarului NEC feb. 2010 la Forum Plural

Nişte intelectuali

03.02.2010
Blog cultural Emilian Galaicu-Păun

Oricine are o brumă de carte, trebuie că a avut senzaţia de déjà vu, sau mai degrabă de déjà lu, dând cu ochii peste acest titlu – de bună seamă, aduce a Nişte ţărani de Dinu Săraru. Nu e nici o legătură directă dintre scrierea lui Dinu Săraru şi fenomenul despre care ţin să vorbesc în ceea ce urmează, decât că tinerii intelectuali de la Forum-Plural – un soi de replică basarabeană în miniatură a Colegiului Noua Europă – sunt dacă nu născuţi la ţară (Aurelia Felea), cel puţin descendenţi ai „primei, cel mult ai celei de-a doua generaţii încălţate” (Andrei Cuşco, Petru Negură). Fenomenul s-ar numi competiţia de idei, într-o societate ce-l mai confundă pe Gogol cu Google, business-ul competitorilor (sau mai bine zis, al competenţilor!) fiind chiar producerea şi schimbul de idei. Pe durata anului 2009, lucrul acesta se întâmpla o dată pe lună, la Librăria 9 din Chişinău, printre invitaţii Forumului Plural numărându-se bunăoară şi dna Stella Ghervas, basarabeanca stabilită în Elveţia, actualmente directoare de studii la Institut d'Etudes Avancées din Paris şi la Maison des Sciences de l'Homme din Paris, distinsă în 2009 cu Premiul Guizot al Academiei Franceze pentru volumul Réinventer la tradition. Alexandre Stourdza et l’Europe de la Sainte-Alliance. De regulă însă, nu valorile recunoscute dau tonul acestor mini-conferinţe, ci tinerii în plină afirmare. Revenind la pomelnicul din primul aliniat, ăla dintre paranteze, ceea ce mă surprinde plăcut nu este reuşita propriu-zisă a tinerilor (tustrei doctori în ştiinţă, dintre care doi – Petru Negură şi Andrei Cuşco – ai unor universităţi străine, din Paris şi, respectiv, din Budapesta), ci perpetuarea unui model formativ pe un teren aproape viran în acest sens. De bună seamă, una e să fii bursier al NEC-ului (New Europe College) lui Andrei Pleşu, şi cu totul altceva să creezi în ograda ta o instituţie dacă nu similară, cel puţin făcând trimitere la Model – fără a beneficia de infrastructura acestuia. (Altminteri, nu de minţi strălucite ducem lipsă, ci de instituţii ce le-ar da posibilitatea să se realizeze la randamentul deplin!)Acestea fiind spuse, trec la evenimentul propriu-zis: marţi, 2 februarie, la Librăria 9 a avut loc o lansare a volumului New Europe College. Petre Ţutea Program. Yearbook 2006-2007 – mai puţin obişnuită însă, elementul novator fiind transformarea lansării într-o prezentare a comunicărilor publicate. Practic, o mini-conferinţă ştiinţifică. Suficient să citez titlurile – Geografie, frontiere şi limitele spaţiale ale modernităţii prin prisma intelectualilor ruşi şi români de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, de Andrei Cuşco; Faţă în faţă: memorialistică şi surse oficiale despre foametea din Basarabia din anii 1946-1947, de Aurelia Felea; Educaţia cu violenţă. Învăţământul primar rural din Basarabia interbelică: de la pedeapsa corporală la violenţa simbolică, de Petru Negură – ca să vă faceţi o idee despre anvergura cercetărilor. Expuse unui public studios, stârnind dezbateri, se cheamă că spiritul lui Petre Ţuţea, acest Socrate român, a fost cu noi – ca să zic aşa (cu gândul la cercul de la Păltiniş, de-acum câteva decenii). Ceea ce înseamnă că la doar câteva zile de la trista aniversare – pe 28 ianuarie curent s-au împlinit 20 de ani de când s-a scandat la Bucureşti: „Moarte intelectualilor!” şi „Noi muncim, nu gândim!” – boierii minţii sunt încă la mare căutare. Căutare de sine, vreau să zic.

luni, 7 decembrie 2009

Revista PONTES nr. 5: Date editoriale, cuprins, rezumate

Moldova State University

UNESCO Chair of South East European Studies

&

forum plural

PONTES

review

of south east

european studies

vol. 5

2009


This issue of Pontes. Review of South East European Studies is supported financially by the SCOPES Program of the Swiss National Science Foundation.

Editors (in alphabetical order):

Igor CAŞU

Andrei CUŞCO

Emil DRAGNEV

Petru NEGURĂ

Virgil PÂSLARIUC

Academic board (in alphabetical order):

Ioan CAPROŞU (Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi)

Catherine DURANDIN (INALCO, Paris)

Charles KING (Georgetown University)

Irina LIVEZEANU (University of Pittsburgh)

Ioan-Aurel POP (Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca)

Mark SANDLE (King’s University College, Edmonton, Canada)

Jutta SCHERRER (EHESS, Paris)

Lavinia STAN (Francis Xavier University, Canada)
Vladimir T
ISMĂNEANU (University of Maryland)

Graphic design: Ion Cernavcă

Address:

Moldova State University, UNESCO Chair of South East European Studies, Chişinău, 60 Alexei Mateevici St., Republic of Moldova, MD-2009, tel./fax: 00 373 22 577598. Email: pontesunesco@gmail.com

Forum PLURAL:

http://forumplural.blogspot.com/

forum.plural@gmail.com

Copyright©2009 UNESCO Chair of South East European Studies, Moldova State University & forum plural

All rights reserved

ISSN 1812-333


From the Editors

The 5th issue of Pontes. Review of South East European Studies is published in a new and significantly changed format. The changes are obvious from several points of view. First, starting with this volume, our journal will add two more members (Andrei Cuşco and Petru Negură) to its editorial board. Dr. Cuşco holds a Ph.D. in History from the Central European University in Budapest (2008). His research interests focus on Modern East European history. Dr. Negură holds a Ph.D. degree in Sociology from the Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales in Paris (2007). He specializes in the sociology and history of culture of Eastern Europe and the former Soviet space.

Second, the current issue also features a new, modern, graphic design and format, which will hopefully correspond to a renewal of the academic discourse of our journal and a broadening of its academic profile. We will further support the publication of high-quality articles and reviews, concerning topics that attracted little research interest. Moreover, we will promote a critical approach towards historical sources, fighting certain enduring and entrenched myths and stereotypes which are directly connected to politically motivated historical interpretations. We will also aim at initiating an academic “dialogue” that would transcend the established disciplinary boundaries. This dialogue could contribute, in the long term, to the creation of an open space for critical debates, thus fostering a lively exchange of ideas and the development of innovative approaches in the sphere of East- and Southeast-European Studies. We will naturally pursue our traditional focus on the regional dimension, but we will also attempt to go beyond the limits of our particular geographical setting, taking into account the European and global context.

We classified the articles in this volume according to chronological principles and criteria. However, there are two exceptions to this general rule, which we inserted in a separate rubric, due to the specificity of their style and subject matter. We placed these articles after the main corpus of “historically-oriented” contributions. In the future issues, we will try to revert to our previously practiced thematic criteria in selecting the materials for publication.

Our journal aims to be an academic forum and “meeting point” for the new generation of scholars in the field of the social sciences and humanities in the Republic of Moldova.


Din partea editorilor

Numărul 5 al revistei Pontes. Review of South East European Studies apare într-un format nou, din mai multe puncte de vedere. În primul rînd, începînd cu acest volum, revista va avea încă doi editori, Andrei Cuşco şi Petru Negură. Primul este doctor în istorie al Central European University din Budapesta (2008), specialist în istoria modernă a Europei de Est. Al doilea editor este doctor în sociologie la École des Hautes Etudes en Sciences Sociales (EHESS) din Paris (2007), specialist în sociologia şi istoria socială a culturii în Europa de Est şi spaţiul ex-sovietic.

În al doilea rînd, volumul de faţă apare într-un design nou, modern, care sperăm să fie pe măsura discursului academic reînnoit şi al extinderii profilului academic al revistei noastre. Vom susţine în continuare publicarea unor studii şi recenzii care se referă la teme mai puţin sau deloc cercetate şi care, mai ales, promovează o abordare critică a surselor, îndreptată împotriva unor mituri şi stereotipuri vetuste şi tributare unei lecturi angajate politic. De asemenea, ne propunem să iniţiem un dialog academic care ar transcende limitele disciplinare consacrate şi ar putea contribui, în timp, la crearea unui spaţiu pentru dezbateri, schimb de idei şi dezvoltarea unor abordări inovatoare în sfera studiilor est- şi sud-est europene. Vom continua, fireşte, să promovăm studii axate pe dimensiunea regională; totodată, vom încerca să depăşim limitele acestui spaţiu geografic, înscriindu-l într-un context european şi global.

Am organizat materialele din acest volum pornind de la principiul cronologic. Există două excepţii în acest sens, pe care le-am inserat într-o rubrică aparte, dat fiind registrul specific al acestor contribuţii, diferit de cel istoric, care caracterizează corpus-ul central al volumului. În numerele viitoare vom încerca să revenim la criteriul tematic de selectare a materialelor, aşa cum am practicat anterior.

Revista Pontes se doreşte a fi o platformă a noii generaţii de cercetători în domeniul ştiinţelor sociale şi umane din Republica Moldova.


CONTENTS / CUPRINS

Articles / Articole

Virgil PÂSLARIUC, „Să fie cercetate şi certate pentru aceste fapte”. Păcat şi Stat la începutul stăpînirii ruseşti în Basarabia. Studiu de analiză micro-istorică

8

Victor TAKI, Spying for Empire: I. P. Liprandi in the Romanian Principalities in the 1820s and 1830s

37

Andrei CUŞCO, The Russian-Romanian 1878 Controversy: Between Realpolitik and National Dignity

51

Andrei PROHIN, Boierimea română în viziunea lui N. Iorga

104

Lilia CRUDU, Implicarea elitelor intelectuale în mişcarea naţională din Basarabia, înainte şi după 1918

114

Daniel - Valeriu BOBOC, Ritualurile puteriii. Vizita regelui Ferdinand I în Bucovina şi Basarabia din mai 1920

123

Руслан РАХИМОВ, Интеграция кочевников в социалистическую систему (на примере Кыргызстана - 1917-1950 гг.)

133

Petru NEGURĂ, Les « idéologies bessarabiennes ». Les écrivains bessarabiens des années 1930, entre régionalisme culturel et quête d’identité nationale

150

Diana DUMITRU, Imaginea basarabenilor în viziunea administraţiei civilo-militare româneşti (anul 1941)

177

Igor CAŞU, Opinia publică în RSSM în contextul destalinizării şi revoluţiei maghiare (1956)

194

Miscellanea

Martin HAUSER, Globalisation, identité culturelle et dialogue entre les cultures – la contribution des Chaires UNESCO

235

Sylvie HAUSER-BOREL, Marie de Magdala entre Orient et Occident -Une diversité d’approches de la féminité dès les premiers siècles

244

Reviews

Stefan Ihrig, Vasile Dumbravă, Dietmar Müller, Igor Şarov (ed.), Istoria între ştiinţă şi şcoală – perioada interbelică în Basarabia. Studii, materiale, surse şi sugestii, Chişinău, Editura Cartdidact, 2008. (Sergiu MUSTEAŢĂ)

288

Stefan Ihrig, Wer sind die Moldawier? Rumänismus versus Moldowanismus in Historiographie und Schulbüchern der Republik Moldova, 1991-2006, Stuttgart: ibidem-Verlag, 2008. (Sergiu MUSTEAŢĂ)

296

Florin Curta, (Ed.), The Other Europe in the Middle Ages. Avars, Bulgars, Khazars, and Cumans, Florin Curta, General Editor, East Central and Eastern Europe in the Middle Ages, 450-1450, volume 2, Leiden/Boston: BRILL, 2008. (Sergiu MUSTEAŢĂ)

300

Valentin Tomuleţ, Cronica protestelor şi revendicărilor populaţiei din Basarabia (1812-1828), vol. I, 218 p., vol. II, 404 p., Chişinău, CEP USM, 2007. (Virgil PÂSLARIUC)

308

Григоре Еремей, Невидимое лицо власти. Кишинэу, «Литера», 2005. (Lilia CRUDU)

315

И.И.Бодюл, Дорогой жизни. Время, события, раздумья. Воспоминания. Книга вторая, Кишинев, Издательство «Кушнир и К», 2001. (Lilia CRUDU)

322

Рабочий в XX веке. Российский опыт, Москва, КомКнига, 2005 (Victor PUŞCAŞ).

328

Таисия Осипова, Российское крестьянство в революции и гражданской войне, М., Стрелец, 2001, 400 с. (Oleg URSAN)

331

И. Левит, Год судьбоносный: от провозглашения молдавской республики до ликвидации автономии Бессарабии (ноябрь 1917 г. – ноябрь 1918 г.), Кишинев, 2000. (Ivan DUMINICA)

340

ABSTRACTS / REZUMATE

„Să fie cercetate şi certate pentru aceste fapte”.

Păcat şi Stat la începutul stăpînirii ruseşti în Basarabia.

Studiu de analiză micro-istorică

Virgil PÂSLARIUC

„Fiindcă am luat înştiinţare că o călugăriţă din schitul Curăturile ar fi făcut un copil cu un nepot al nacealniţii de acolo şi l-au dat la mînă cuiva la satul Climăuţi, ţin. Soroca. Drept aceia Dicasteria să poruncească blagocinului (protopopului, n. n.) ca să cerceteze această pricină şi văzîndu-să adevărat, să triimată pe acé călugăriţă, cum şi pe nacealniţă la Dicasterie ca să fie cercetate şi certate pentru aceste fapte[1]”. Scrisoarea era semnată de Mitropolitul, Exarh şi Cavaler Gavriil Bănulescu-Bodoni, la 1813, septembrie 13 şi era adresată blagocinului schiturilor din ţinutul Soroca, Onisifor, egumenul mănăstirii din Cosăuţi. Astfel începe istoria unei călugăriţe căzute, certate, iertate şi finalmente uitate… într-unul din dosarele păstrate la Arhiva Naţională din Republica Moldova.

Obiectul cercetării noastre îl constituie informaţiile cuprinse în acel dosar păstrat în Fondul Dicasteriei Chişinăului[2]. Este judecarea unui caz de „relaţii extraconjugale” ce a avut loc la schitul Curătura, ţinutul Soroca. Ceea ce ne-a atras atenţia nu a fost atît cazul Căderii în sine – picanterii de genul acesta se mai găsesc în istoria vieţii monahale basarabene (ca şi a celei din lumea întreagă) – ci modul în care a fost receptată de actorii sociali ai timpului, cum a fost definit de către autorităţi spaţiul Păcatului, pendulînd între un delict moral şi unul penal. Un alt punct de atracţie l-a constituit momentul efectuării judecăţii, la începuturile stăpînirii ruseşti în spaţiul nostru, fapt care ne-a permis să observăm diferite niveluri de abordare ale unor probleme, legate de viaţa socială. În acest articol am încercat să reliefăm totodată discursul noii Puteri în procesul „etatizării” societăţii basarabene de la începutul secolului al XIX-lea. Pentru un asemenea gen de investigaţie, am folosit metoda micro-istorică, care a dat rezultate notorii în analiza documentelor de acest gen[3].

Spying for Empire: I. P. Liprandi in the Romanian Principalities in the 1820s and 1830s

Victor TAKI

Descending from the family of Pedro di Liprandy, a Piedmontese nobleman of Spanish origin, I. P. Liprandi (1791-1880) started his career in the Russian army as a dashing young officer during the Finnish and Turkish campaigns of 1808-1809 and 1809-1812. Fighting at Borodino against Napoleon, he later participated in the European campaigns of 1813-1814, staying in France with the Russian occupation corps commanded by M. S. Vorontsov until 1818. Returning to Russia, he served in the Kamchatka regiment stationed in Bessarabia, temporarily retiring from the army in 1822 and entering the civil service next year to join the staff of Vorontsov (recently appointed governor-general of New Russia and Bessarabia) as a special agent (chinovnik osobykh poruchenii). Ever since he settled in Bessarabia, Liprandi devoted his time, money and extraordinary linguistic abilities to his lifetime pursuit – the study of the Orient in general and of the Balkan provinces of the Ottoman Empire in particular. The library which he started around 1820, according to his own proud testimony, included all European works on the Ottoman Empire produced after 1800 and already in the 1830s was known to the major scholarly societies of Europe. During his years in Bessarabia he became acquainted with Pushkin (exiled to Chişinău between 1820 and 1823), closely observed the Greek rebellion in the Principalities headed by Alexander Ypsilanti in 1821, as well as the Decembrist conspiracy, his connection to it remaining obscure. As time went by, Liprandi became increasingly involved in espionage, an interest for which he developed already during his stay in France in 1815-1818, with the Russian occupation corps. As the head of military police of the Russian occupation corps, Liprandi had an opportunity to learn the techniques and methods of the famous Parisian police headed by the notorious cooperative of Foucher, Vidocq. This article examines the activities of I. P. Liprandi before, during and after the Russian-Ottoman war of 1828-1829, which offered a unique context for combining his two lifetime passions – Orientalism and espionage. At this time Liprandi served as a Russian intelligence agent and a commander of an auxiliary detachment of pandury. Although a conflict with the Russian commander Field Marshal I. I. Diebitch at one point greatly imperiled his whole career, in the wake of the war Liprandi continued to provide the Russian occupation authorities with valuable information on the attitudes of the Romanian elites. Later, getting employed by the Russian Ministry of Interior and the Ministry of State Domains, Liprandi never abandoned his earlier interest in the region, writing and publishing a number of historical and statistical surveys.[4]

The Russian-Romanian 1878 Controversy: Between Realpolitik and National Dignity

Andrei CUŞCO

The emergence of the Romanian national state in 1862 did not significantly alter the Russian official stance or policy towards the remote Bessarabian borderland. During the 1860s the potential challenge of the Romanian project was only dimly and sporadically perceived by the imperial bureaucracy of the province. The occasional reports filed by the local police, purportedly identifying a certain “Romanian” party composed of a handful of young nobles, emphasized the “platonic” nature of their national sentiments and pointed to the ultimate loyalty of even these presumably “dangerous” elements that were worthy of police surveillance.[5] Moreover, these apprehensions of the Russian administration were linked primarily to the political turmoil provoked within the empire by the Polish uprising of 1863. It is hardly surprising to find the “Polish intrigue” among the possible catalysts of the fledgling Bessarabian “national movement” that remained in an embryonic stage throughout the rest of the XIX century. The newly united Romanian Principalities were hardly viewed as a future “Piedmont” for the Romanians of the Bessarabian province even during the darkest moods of the Russian official discourse. Isolated incidents akin to that of Alexandru Hajdeu, an eccentric and learned landowner from the Hotin district who was elected a founding member of the Romanian Academic Society (soon to become the Romanian Academy) in 1866 and whose attempt to emigrate to Romania was eventually blocked by the governor P. A. Antonovich (engendering a rather extensive and interesting correspondence in the process) are but additional proof of the conspicuous absence of any internal challenge of the imperial regime even within the ranks of potentially oppositional groups in local educated society.[6] The “lack of articulation” that characterized the local Romanian-speaking intellectuals’ position up to the revolution of 1905-1907 invalidates any claim to the existence of a “national movement” in the province in the second half of the XIX century. The contested character of the region did not crystallize in the form of two coherent and continuous narratives that spanned the whole pre-World War I period. Rather, one can speak about certain moments of heightened discursive tension that corresponded to a closer entanglement of the Russian and Romanian polities in the international politics of the era. While “real” events determined the motives and dynamics of these “nodal points” of symbolic competition, the internal evolution and the disproportionate rhetorical investments that accompanied their unfolding originated in the different criteria of political legitimacy of the two states, as well as in their otherwise unstated mutual grievances.

Boierimea română în viziunea lui Nicolae Iorga

Andrei PROHIN

Schimbările social-politice din epoca modernă au promovat în poziţii-cheie anumite grupuri ale societăţii (deţinătorii de capital, liber profesioniştii, femeile, unele segmente ale tineretului etc.), lăsînd în umbră stări care, odinioară, beneficiaseră de un prestigiu considerabil (nobilimea, clerul, militarii, bătrînii ş.a.). Pentru spaţiul românesc de astăzi, boierimea poate fi considerată un relict socio-cultural: termenul nu mai exprimă realităţi actuale, lipseşte din documentele contemporane, nu-şi mai găseşte locul în structurile instituţionale. Acest lucru nu înseamnă însă că misiunile economice, sociale şi politice, asumate cîndva de boieri, au încetat a fi îndeplinite. Analizînd diverse ipostaze sociale dintr-o perspectivă de lungă durată, am putea identifica „urmaşii” vechii boierimi între reprezentanţii intelectualităţii de astăzi, ai elitei financiare şi politice. Deşi nu sînt consfinţite oficial, practicile de dobîndire a privilegiilor, titlurile onorifice, ocuparea posturilor prin succesiune ereditară, „vasalitatea” şi „legarea de pămînt” chiar, supravieţuiesc tacit la nivelul relaţiilor interpersonale. Iată de ce, a examina specificul istoric al clasei boiereşti, destinul ei, reprezintă nu doar o ambiţie de ordin ştiinţific, ci şi o temă actuală, generatoare de sugestii privind modelele de organizare şi conducere a comunităţii umane.

Implicarea elitelor intelectuale în mişcarea naţională din Basarabia, înainte şi după 1918. Consideraţii preliminare

Lilia CRUDU

Formarea Sfatului Ţării la Chişinău, votarea Unirii la 27 martie 1918 şi apoi situaţia fostei gubernii ruseşti a Basarabiei în cadrul României Mari constituie, vreme de două decenii, teme pe larg analizate de istoricii din Rep. Moldova şo România. De fapt, primele reflecţii privitoare la experienţele elitei politice basarabene în Regatul Român datează chiar din perioada interbelică, aparţinînd unor nume marcante ale Sfatului Ţării precum Elena Alistar[7] şi Emanuil Catelly[8]. Ulterior, mai ales după 1945, memoriilor acestora li se vor alătura alte scrieri similare. Rămase însă în formă de manuscris şi păstrate în parte la Arhivele Naţionale din Bucureşti, acestea continuă să fie inaccesibile publicului larg interesat de istoria provinciei dintre Prut şi Nistru. În România, pe de altă parte, sînt necunoscute studiile istoricilor sovietici, cum ar fi contribuţiile istoricului „de curte” din Moldova sovietică, Artem Lazarev[9].

În continuare propunem o analiză a locului şi rolului elitei basarabene la începutul secolului al XX-lea în mişcarea naţională a acestei regiuni. De la început se impune o observaţie legată de o trăsătură specifică a elitelor româneşti din partea de est a vechii Moldove. Spre deosebire de elitele românofone din Transilvania şi Bucovina, majoritatea absolută a reprezentanţilor de vază ai populaţiei româneşti din Basarabia s-a format şi a activat în afara provinciei, ajungînd să ia parte la evenimentele decisive din viaţa acesteia doar în urma declanşării mişcărilor revoluţionare din Rusia. De asemenea, se cuvine a fi reţinut şi faptul că pînă în 1917-1918 Basarabia a fost izolată de România printr-un zid informaţional aproape impenetrabil. Potrivit lui Paul Gore, în ultimele două-trei decenii de existenţă a Imperiului Rus, studiile la universităţile din Austro-Ungaria, Germania sau Franţa erau mult mai accesibile tinerilor proveniţi din familii basarabene înstărite, decît la universităţile din Iaşi sau Bucureşti[10]. Odată ajunşi în Europa, mulţi dintre aceştia încetau să se mai intereseze de situaţia din Basarabia. Acest fapt explică în parte de ce, spre deosebire de polonezi, baltici, ucraineni sau georgieni, vîrfurile culte ale nobilimii basarabene nu s-au implicat aproape deloc în mişcarea naţională din provincie. Locul lor va fi ocupat, inclusiv în cele patru dume de stat (parlamentele) de la începutul secolului al XX-lea, de către persoane care aveau prea puţine legături cu populaţia românească din Basarabia. În acest sens trebuie amintit grupul format în jurul lui Al. Krupenski şi a influentei sale familii (cu rădăcini în vechea boierime moldovenească, rusificată însă), care a reuşit să impună o credibilitate însemnată autorităţilor imperiale. De asemenea, un timp, Vl. Purişkevici, considerat de către intelectualii patrioţi ai vremii drept un şovin notoriu, a revendicat statutul de portavoce al Basarabiei. Astfel, într-o şedinţă din 1911 a Dumei de stat, în care se discuta proiectul unei legi a instrucţiunii publice, Purişkevici afirma că introducerea în şcoală a limbilor naţionale ar echivala cu un dezastru pentru imperiu.

Ritualurile puterii: vizita regelui Ferdinand I

în Bucovina şi Basarabia în 1920

Daniel-Valeriu BOBOC

Pe data de 16 mai 1920 începea vizita pe care familia regală română a întreprins-o în Bucovina şi Basarabia. Ajuns la Cernăuţi, regele Ferdinand I era salutat de către ministrul Bucovinei Ioan Stîrcea cu următoarele cuvinte:

Maiestate! Zilele de 16, 17 Mai 1920 sînt zile care vor rămîne înscrise în cartea de aur a frumoasei Bucovini. După 145 de ani de dor arzător după patria mumă, poporul bucovinean a putut avea în aceste zile strălucite pentru el nespusa bucurie de a primi, de a vedea şi de a saluta pe cel mai viteaz şi pe cel mai bun urmaş al Domnului Moldovei Ştefan cel Mare şi Bun, pe regele Ferdinand I făuritorul României Mari[11].

Utilizarea unor registre simbolice cu conotaţii grandilocvente era o practică destul de frecventă în epocă la asemenea evenimente. Cu toate acestea, vizita familiei regale, şi în primul rînd a lui Ferdinand I, era de o importanţă indiscutabilă: pentru prima dată regele român venea pe teritoriul acestor două provincii după unirea din 1918, afirmînd printr-un gest simbolic prezenţa autorităţii regale în Bucovina şi Basarabia[12].

Pornind de la acest eveniment, ne propunem să evidenţiem, pe de o parte, modalităţile prin care vîrfurile puterii au construit simbolic, cu ajutorul unor ritualuri, imaginea autorităţii centrale, iar pe de altă parte, felul în care locuitorii din cele două provincii s-au „pus în scenă” faţă de această construcţie ritualică. Prin acest studiu de caz, intenţionăm să identificăm anumite elemente de cultură politică specifice bucovinenilor şi basarabenilor din acea perioadă.

În vederea realizării acestui demers am utilizat atît datele furnizate de presa timpului (destul de bogată în informaţii cu privire la ceremoniale şi discursuri), memorii, cum ar fi cele ale reginei Maria, şi mai ales rapoartele întocmite de Direcţia Generală a Poliţiei cu privire la starea de spirit a locuitorilor, măsurile de siguranţă luate în vederea desfăşurării fără incidente a vizitei, precum şi datele culese de la informatori cu privire la opiniile bucovinenilor şi basarabenilor despre rege şi familia regală.

Интеграция кочевников

в социалистическую систему

(на примере Кыргызстана - 1917-1950 гг.)

Руслан РАХИМОВ

Спустя почти 20 лет после распада Советского Союза, осмысление национальных историографий и нарративов обретает новую волну интереса, что говорит о достаточном времени для создания интеллектуальной дистанции и научной объективизации исследовательских тем, которые воспринимались, как уже достаточно изученные или же понятные и не вызывающие особого интереса для местных исследователей. Появление на Западе таких теоретических областей и концепций, как советология, постсоциалистические, постсоветские или постколониальные исследования, “провоцируют” и заставляют по-новому взглянуть на вопросы, связанные с социалистическим прошлым в частности и советской культурой в целом.

Современные дебаты относительно советского влияния в рамках постколониальной теории строятся вокруг двух основных вопросов: насколько применима данная теория в контексте Центральной Азии, и в частности, для анализа процесса советизации Кыргызстана? Являлся ли советский режим модернисткой политией или же империей? Эти вопросы требует пристального внимания и в методологической сфере в том числе. В данной статье рассматривается процесс интеграции кыргызских кочевников в социалистическую систему, которая включила их в новое идеологическое поле, советское политическое пространство. Данный вопрос в историографии совесткого периода представлен довольно монолитной интерпретацией в терминах модернизации отсталых обществ. Однако сегодня появляются новые точки зрения на данный процесс, в том числе и в работах западных исследователей. В этом контексте в предлагаемой публикации представлен анализ работ западных исследователей, рассматривающих предмет статьи с иной по отношению к традиционным взглядам на данную проблематику, теоретической перспективы.

Les « idéologies bessarabiennes ».

Les écrivains bessarabiens des années 1930,

entre régionalisme culturel et quête d’identité nationale

Petru NEGURĂ

En Bessarabie de l’entre-deux-guerres, le conflit générationnel et politique des écrivains prend une tournure qui peut sembler paradoxale. Malgré leurs études dans les écoles et universités de l’Empire russe, les écrivains de l’ancienne génération sont et resteront des « unionistes » militants, c’est-à-dire des partisans inconditionnels de la réunification avec la Roumanie. À l’opposé, les jeunes écrivains bessarabiens, issus au début des années 1930 des lycées roumains, professent à partir de 1934 le régionalisme. Ce paradoxe apparent peut être expliqué par le conflit de légitimité engagé au sein des écrivains bessarabiens selon leur capital scolaire et position idéologique. Pour compenser le « discrédit » de leur capital scolaire, les « anciens » se doivent d’afficher aux yeux des nouveaux gouvernants un comportement politique irréprochable. Les « jeunes », quant à eux, se targuent de l’avantage de leurs diplômes comparés aux « anciens » pour réclamer aux autorités centrales, au nom des Bessarabiens dont ils se proclament « porte-parole », plus d’autonomie pour leur province. Mais le conflit générationnel n’est que d’apparence, car les « jeunes » écrivains revendiquent ouvertement ce que leurs « aînés » n’ont pas de légitimité pour réclamer : l’intégration et non l’assimilation de leur province au Royaume roumain.

Imaginea basarabenilor în viziunea administraţiei

civilo-militare româneşti

(anul 1941)

Diana DUMITRU

Istoria tumultuoasă a Basarabiei a lăsat o amprentă profundă asupra identităţii locuitorilor acestui teritoriu şi le-a creat adeseori o imagine greu de înţeles în ochii autorităţilor ce guvernau acest ţinut de-a lungul diverselor perioade istorice[13]. Suferind fracturi şi stratificări culturale marcante[14], uneori contradictorii, sentimentul de apartenenţă al basarabenilor a suscitat suspiciuni atît din partea guvernărilor de factură imperială, cît şi a administraţiei româneşti. Problema presupusei lipse de loialitate a populaţiei teritoriului dat faţă de administraţiile respective explică eforturile întreprinse de acestea în sensul „reeducării” civice, naţionale şi morale a basarabenilor.

Lucrările istorice din perioada sovietică au excelat în denunţarea „românizării” populaţiei basarabene în perioada aflării sale în componenţa României mari,[15] precum şi în avansarea argumentelor privind existenţa identităţii naţionale moldoveneşti[16]. Mai recent, o serie de publicaţii au denunţat întreprinderile de manipulare a identităţii basarabenilor de către administraţiile ţaristă şi sovietică[17]. După 1991, Republica Moldova a devenit terenul unor confruntări cu caracter politic în chestiuni ce vizează probleme istoriografice şi educaţionale care au drept miză identitatea locuitorilor săi[18].

Articolul de faţă nu pretinde să se includă în dezbaterile pe aceste teme şi nici nu intenţionează să furnizeze argumente istorice şi politice părţilor implicate în disputa referitoare la identitatea basarabenilor. Autorul îşi propune scopul modest de a analiza una din multiplele faţete ale imaginii basarabenilor de-a lungul istoriei acestei regiuni. Ne-am propus să analizăm imaginea basarabenilor în viziunea administraţiei româneşti din 1941 din motivul că această temă nu s-a bucurat de multă atenţie din partea cercetătorilor, în ciuda abundenţei documentelor păstrate în arhivele române şi moldoveneşti pe acest subiect[19]. Anul 1941 reprezintă o perioadă crucială şi de maximă intensitate în istoria statului român. Cu toate acestea, el este studiat mult mai puţin de către istorici decît anul 1940. Anume odată cu începerea războiului cu URSS, conducerea statului român face anumite bilanţuri şi, concomitent, lansează nişte proiecte de viitor, de mare însemnătate pentru toată ţara, dar şi pentru Basarabia în particular. Vechile ranchiune, apărute în sînul administraţiei româneşti mai ales în urma cedării Basarabiei în iunie 1940, au influenţat crearea unor proiecte ce vizau populaţia regiunii, în condiţiile în care se prevedea o redobîndire durabilă a acestui teritoriu. În acest context, modul în care era privită populaţia basarabeană de către administraţie urma să constituie fundamentul noii construcţii sociale preconizate pe teritoriul dat şi, totodată, urma să stabilească locul şi rolul definitiv al basarabenilor în societatea românească.

Ne propunem aşadar să scoatem în evidenţă imaginea pe care şi-a format-o administraţia românească despre basarabeni începînd cu iunie 1941. Pentru atingerea acestui obiectiv am analizat o serie de documente de arhivă ce conţin referiri făcute de reprezentanţii administraţiei civile şi militare a Basarabiei, inclusiv de guvernatorul provinciei, la populaţia civilă din Basarabia rămasă sub ocupaţie sovietică între iunie 1940 şi iunie 1941. Majoritatea materialelor utilizate pentru acest studiu provin din fondurile Arhivelor Ministerului Apărării Naţionale a României, din Arhivele Naţionale ale Republicii Moldova şi din unele arhive regionale din Ucraina.[20]

Starea de spirit a populaţiei RSSM

în contextul destalinizării şi revoluţiei maghiare (1956)

Igor CAŞU

Anul 1956 este semnificativ din mai multe puncte de vedere pentru istoria postbelică a Basarabiei şi Transnistriei. Asistăm în acest an la o recrudescenţă sporită a unor opinii şi atitudini critice şi contestatare, pînă recent puternic descurajate de către autorităţile sovietice[21]. La congresul al XX-lea al PCUS, Nikita Hruşciov condamnă cultul personalităţii lui Stalin şi, în mod selectiv, represiunile politice din perioada în care acesta s-a aflat la conducerea PCUS[22]. În contextul „războiului rece”, acest eveniment are consecinţe profunde nu numai asupra mişcării comuniste internaţionale, dar şi asupra situaţiei interne a statelor din lagărul „democraţiilor populare”, avînd un impact direct asupra declanşării revoluţiei maghiare. Raportul secret al liderului sovietic din februarie 1956 şi evenimentele din Ungaria din octombrie-noiembrie din acelaşi an produc un ecou deosebit în RSS Moldovenească, mai cu seamă graţie recepţionării şi ascultării generalizate a posturilor de radio străine precum Vocea Americii, BBC şi Europa Liberă[23]. În ciuda represiunilor de masă din perioada stalinistă, care au lăsat o rană adîncă în memoria populaţiei civile din Basarabia şi Transnistria, opiniile şi atitudinile critice la adresa partidului şi administraţiei comuniste iau un avînt extraordinar în 1956[24]. După cum dovedesc documentele, o parte însemnată a populaţiei din RSS Moldovenească nu acceptă, în 1956, clivajul comunism rău (stalinist) vs. comunism bun (leninist sau hruşciovist), operat în raportul liderului sovietic. Cine sînt totuşi cei care exprimă în mod special atitudini calificate drept „nesănătoase” sau „antisovietice”: reprezentanţi ai intelighenţiei sau oameni simpli, membri ai PCUS sau persoane fără de partid? Dintre aceste manifestări, care este ponderea luărilor de poziţie cu caracter naţional sau etichetate drept naţionaliste? Această întrebare pare cu atît mai justificată cu cît la revoltele din Budapesta din acest an – reflectate în emisiunile posturilor de radio străine, ascultate pe larg în RSSM – s-au făcut auzite adeseori lozinci cu caracter naţionalist, anti-rusesc, maghiarii percepînd regimul comunist ca unul impus de ruşi. Aceste interogaţii ne par cu atît mai legitime cu cît, după dispariţia Uniunii Sovietice, o parte a basarabenilor şi transnistrenilor de astăzi percep retrospectiv regimul sovietic ca unul pozitiv[25], iar atitudinea lor faţă de Rusia rămîne una scindată între „ură şi dragoste, dragoste şi ură”.

Dosarele cu documente inedite, păstrate în Arhiva Organizaţiilor Social-politice a Republicii Moldova[26], pe care ne sprijinim prezenta analiză, constituie o sursă indispensabilă pentru reconstituirea stărilor de spirit ale populaţiei din Basarabia şi Transnistria din epoca sovietică. O categorie importantă a documentelor cercetate o alcătuiesc rapoartele trimise de comitetele raionale de partid către Comitetul Central al Partidului Comunist din Moldova (de acum încolo CC al PCM) în perioada iunie-august 1956. Ele conţin informaţii despre discutarea în rîndurile membrilor de partid din teritoriu a hotărîrii CC al PCUS din 30 iunie „Despre depăşirea cultului personalităţii şi a consecinţelor sale”, ce reprezenta un pas înapoi faţă de ideile, considerate prea îndrăzneţe, exprimate de Hruşciov în raportul său secret din 25 februarie 1956. Stalin era prezentat de data aceasta ca un „luptător pentru socialism”, iar crimele sale drept „unele limitări ale democraţiei de partid şi sovietice, inevitabile în condiţiile luptei cumplite cu duşmanul de clasă”[27]. Un alt set de informaţii, mult mai detaliate, ne este oferit de rapoartele raionale din perioada ianuarie-februarie 1957, întocmite în baza discuţiilor din cadrul organizaţiilor de partid din teritoriu pe marginea scrisorii emise de CC al PCUS din 19 decembrie 1956 „Despre intensificarea activităţilor politice ale organizaţiilor de partid printre mase şi combaterea manifestărilor antisovietice, a elementelor duşmănoase”. Scrisoarea respectivă este redactată în urma intensificării declaraţiilor şi acţiunilor „antisovietice” care s-au făcut auzite în urma congresului al XX-lea al PCUS din februarie 1956 şi, mai ales, în timpul şi imediat după consumarea evenimentelor din Ungaria din toamna anului 1956. Aceste documente, ce provin de la organizaţiile raionale de partid, reflectă cu precădere perioada februarie-noiembrie 1956. Pentru articolul de faţă am consultat de asemenea unele documente publicate[28].

Globalisation, identité culturelle et dialogue entre les cultures : la contribution des Chaires UNESCO[29]

Martin HAUSER

Pendant la période caractérisée par la « guerre froide », le monde est partagé en trois groupes de pays: les pays occidentaux, groupés autour des Etats-Unis d’Amérique, les pays situés dans la sphère d’influence de l’Union soviétique et, enfin, les pays se considérant comme non impliqués dans aucune de ces alliances.

Durant cette période, bien que les pays communistes soient marqués par l’idéologie marxiste et ses conséquences souvent terribles au niveau humain, les différentes cultures qui leur sont antérieures ne sont pas simplement éteintes. L’attaque idéologique contre ces cultures, qui est une attaque venant de l’extérieur, reste importante mais relative.[30]

Bien que, pendant cette période, les échanges en biens et en personnes se fassent de façon sélective et limitée à cause de l’importance du « rideau de fer », les échanges interculturels existent, mais ont toujours un caractère de rareté et d’exception. Ces échanges appartiennent en quelque sorte aux élites ou encore à des personnes officielles bien identifiées. Or, la rareté et l’exception ont permis qu’ils soient profonds et de qualité du point de vue humain, même si les observateurs ou surveillants n’étaient jamais très loin ![31]

Ce qui vaut pour la culture vaut d’ailleurs également pour le domaine religieux et confessionnel. Encore faut-il dire que les contacts internationaux du type interreligieux et interconfessionnel sont devenus, avec le temps, de moins en moins exceptionnels.[32] C’était, comme bien des personnes de ma génération le savent encore très bien,[33] une période difficile mais souvent bénie d’une lumière toute particulière en ce qui concerne les manifestations culturelles, interculturelles ou encore religieuses, interreligieuses et surtout interconfessionnelles.[34]

Marie de Magdala entre Orient et Occident :

Une diversité d’approches de la féminité

dès les premiers siècles

Sylvie HAUSER-BOREL

Marie de Magdala, dans les évangiles, est présentée comme l’une des femmes accompagnant le Christ sur le chemin de son ministère, de la Galilée à Jérusalem (Marc 15, 40-41). Luc (8, 1-3) précise que cette Marie est appelée de Magdala et qu’elle a été guérie par le Christ. Matthieu (27, 55-56) et les autres évangélistes parlent aussi de sa présence, dans un grand groupe de femmes, lors de la crucifixion et de la mort de leur Seigneur. Elle est aussi témoin de son ensevelissement (Marc 15, 47), et elle est, avec l’une ou l’autre des femmes intimes du Christ, la première à recevoir l’annonce de la résurrection du Christ, la première aussi à rencontrer, voir, entendre, même toucher, le Seigneur ressuscité (Matthieu 28, 9-10). Elle sera aussi chargée d’annoncer cette résurrection aux disciples masculins du Christ (Jean 20, 17-18), qui se cachaient, par peur, depuis l’arrestation et la condamnation à mort de leur Seigneur. Marie de Magdala, dans les évangiles, est donc le premier témoin, au sens le plus fort du terme, de la résurrection du Christ. Marie de Magdala est donc pleinement associée aux événements fondamentaux de l’histoire du salut, et elle est donc intimement liée au Christ, comme Marie, la mère du Seigneur. Il n’est donc pas étonnant qu’elle occupe, dans l’histoire de l’exégèse des textes bibliques, une place au premier rang, et qu’elle soit devenue une source d’inspiration intarissable pour les interprètes des évangiles depuis bientôt deux mille ans.

REVIEWS / RECENZII

Stefan Ihrig, Vasile Dumbrava, Dietmar Müller, Igor Şarov (ed.), Istoria între ştiinţă şi şcoală – perioada interbelică în Basarabia. Studii, materiale, surse şi sugestii, Chişinău: Georg-Eckert Institut für internationale Schulbuchforschung, Moldova-Institut Leipzig, Editura Cartdidact, 2008, 207 pag., ISBN 978-9975-940-53-5, 207 (Sergiu MUSTEAŢĂ)

Stefan Ihrig, Wer sind die Moldawier? Rumänismus versus Moldowanismus in Historiographie und Schulbüchern der Republik Moldova, 1991-2006, Stuttgart: ibidem-Verlag, 2008, ISBN-10: 3-89821-466-4 (Sergiu MUSTEAŢĂ)

Florin Curta, (Ed.), The Other Europe in the Middle Ages. Avars, Bulgars, Khazars, and Cumans, Florin Curta, General Editor, East Central and Eastern Europe in the Middle Ages, 450-1450, volume 2, Leiden/Boston: BRILL, 2008, ISSN 1872-8103, ISBN 978 90 04 16389 8 (Sergiu MUSTEAŢĂ)

Valentin Tomuleţ, Cronica protestelor şi revendicărilor populaţiei din Basarabia (1812-1828), vol. I, 218 p., vol. II, 404 p., Chişinău, CEP USM, 2007 (Virgil PÂSLARIUC)

Григоре Еремей. Невидимое лицо власти. Кишинэу, “Литера”, 2005. 760 с. ISBN: 9975-74-901-1 (Lilia CRUDU)

И. Бодюл. Дорогой жизни. Время, события, раздумья. Воспоминания. Книга вторая, Кишинев, Изд. “Кушнир и Ко”, 2001. 496 c. ISBN: 9975-9640-0-1 (Lilia CRUDU)

Рабочий в XX веке. Российский опыт, Москва, КомКнига, 2005, 208 стр. (Victor PUŞCAŞ)

Таисия Осипова, Российское крестьянство в революции и гражданской войне, М.: Стрелец, 2001. - 400 с. 1000 экз. (Oleg URSAN)

И. Левит, Год судьбоносный: от провозглашения молдавской республики до ликвидации автономии Бессарабии (ноябрь 1917 г. – ноябрь 1918 г.), Издательство: Центральная типография, Кишинев, 2000, 500 с. (Ivan DUMINICA)


List of contributors

Andrei CUŞCO – doctor în istorie al Universităţii Central Europene (CEU) din Budapesta, lector la Facultatea de Istorie a Universităţii Pedagogice de Stat ”Ion Creangă” din Chişinău. Email: andreicusco@yahoo.com

Andrei PROHIN – masterand în istorie, Facultatea de Istorie şi Filozofie, Universitatea de Stat din Moldova.

Daniel-Valeriu BOBOC – doctorand la Facultatea de Istorie, Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Email: daniel76boboc@yahoo.com

Diana DUMITRU, doctor în istorie al Universităţii Pedagogice de Stat ”Ion Creangă”, conf. univ. la Facultatea de Istorie a Universităţii Pedagogice de Stat ”Ion Creangă”. Email: didumitru@yahoo.com

Igor CAŞU – doctor în istorie al Universităţii ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, conf. univ. la Facultatea de Istorie şi Filozofie a USM, Facultatea de Istorie a Universităţii Pedagogice de Stat ”Ion Creangă” şi cercetător la Instititul de Istorie al AŞM. Email: casuing@yahoo.com

Ivan DUMINICA, student la istorie, anul 3, Universitatea Pedagogică de Stat ”Ion Creangă”.

Lilia CRUDU – lector la Facultatea de Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative, Universitatea de Stat din Moldova. Email : liliac_us@yahoo.com

Martin HAUSER – profesor, Universitatea din Fribourg, Elveţia şi Universitatea din Bucureşti. prof.martin.hauser@gmail.com

Oleg URSAN – masterand în istorie, Facultatea de Istorie şi Filozofie, Universitatea de Stat din Moldova.

Petru NEGURĂ – doctor în sociologie la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales (EHESS), Paris; Lector la Universitatea Pedagogică de Stat ”Ion Creangă”, Chişinău. Email: petru.negura@gmail.com

Ruslan RAHIMOV – lector la Universitatea Americană din Asia Centrală, catedra de Antropologie, Bişkek, Kîrgîzstan; doctorand la Universitatea din Lyon, Franţa. Email: ruslanlyon@gmail.com

Sergiu MUSTEAŢĂ – doctor în istorie al Universităţii ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, conf. univ. la Facultatea de Istorie a Universităţii Pedagogice de Stat ”Ion Creangă”, Chişinău; preşedinte al Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldova. Email: sergiu72@yahoo.co.uk

Sylvie HAUSER-BOREL – doctor în teologie al Universităţii Neuchâtel, Elveţia; profesor, Universitatea din Fribourg, Elveţia.

Victor PUŞCAŞ - masterand în istorie, Facultatea de Istorie şi Filozofie, Universitatea de Stat din Moldova.

Victor TAKI, doctor în istorie al Universităţii Central Europene, Budapesta (2008), lector la University of Alberta, Edmonton (Canada). Email: vitaky2001@yahoo.com

Virgil PÂSLARIUC - doctor în istorie al Universităţii ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, conf. univ. la Facultatea de Istorie şi Filozofie a Universităţii de Stat din Moldova, Facultatea de Istorie a UPS ”Ion Creangă” din Chişinău. Email: paslariuc@yahoo.com



[1] Arhiva Naţională a Republicii Moldova (ANRM), f. 205, inv. 1, d. 90, f. 2-3. Ucaz semnat în 19 septembrie 1813 sub nr. 1440.

[2] ANRM, f. 205, inv. 1, d. 90. El cuprinde 58 de file legate într-un dosar intitulat, în rusă: „Dosar despre aplicarea canonului (epitimiei) călugăriţei Persida de la schitul Călătura (sic!), ţinutul Soroca pentru concubinaj cu lucrătorul aceluiaşi schit Ioan”. Primul act din dosar este din 13 septembrie 1813 şi ultimul din 28 iulie 1818. Toate actele, în afară de primul, semnat de mitropolitul Gavriil Bănulescu, au fost redactate în limba rusă.

[3] Ne referim în primul rînd la cîteva cărţi de succes, care au pornit de la analiza informaţiilor cuprinse în dosarele inchizitoriale, cf. Emmanuel Le Roy Ladurie, Montaillou sat occitan (1294 -1324), 2 vol., Bucureşti, Editura Meridiane, 1992; Carlo Ginzburg, Brînza şi viermii. Universul unui morar din secolul al XVI- lea, traducere de Claudia Dumitriu, Bucureşti, Editura Nemira, 1997; D. Sabean, Kinship in Neckarhausen, Cambridge, 1998.

[4] See N. Ia. Eidelman, “Gde i chto Liprandi?” in N. Ia. Eidelman, Iz potaennoi istorii Rossii 18-go – 19-go vv, Moscow, Vysshaia Shkola, 1993.

[5] Arhiva Naţională a Republicii Moldova (ANRM), fond 2, op. 1, d. 7573, ff. 65-66 verso. Cited in Gh. Negru, Ţarismul şi mişcarea naţională a românilor din Basarabia [The Tsarist Regime and the National Movement of the Romanians from Bessarabia], Chişinău, Prut International, 2000, p. 125.

[6] Liviu Marian, Alexandru Hâjdeu şi Academia Română: după dosarul secret Nr. 41 din 1867 al Guvernatorului Basarabiei, cu 24 documente [Alexandru Hajdeu and the Romanian Academy: according to the secret file Nr. 41 from 1867 of the Bessarabian governor, with 24 documents], Bucharest, 1932.

[7] Elena Alistar, Mişcarea naţională în Basarabia, Chişinău, 1930.

[8] Emanuil Catelly, Din trecutul îndepărtat al Basarabiei, Bălţi, 1935.

[9] A se vedea, pe larg, Artem Lazarev, Moldavskaia sovetskaia gosudarstvennost' i bessarabskii vopros, Chişinău, 1974.

[10] A se vedea, Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare: ANIC), Fond P. Gore, dosar 21, f. 23.

[11] Arhivele Naţionale Istorice Centrale (ANIC), fond Direcţia Generală a Poliţiei (DGP), Dosar 6/1919, vol. I, f. 197.

[12] Gestul era cu atît mai important ca urmare a faptului că din punct de vedere juridic internaţional statutul Basarabiei nu fusese încă hotărît.

[13] O serie de articole ce ţin de problema identităţii basarabene pot fi găsite în lucrarea Basarabia. Dilemele identităţii, Editată de Flavius Solomon, Alexandru Zub, Iaşi: Fundaţia Academică „A.D. Xenopol”, 2001

[14] George Ciorănescu, Bessarabia, Disputed Land between East and West, Muenchen, 1984

[15] S. Brysiakin, Kul’tura Bessarabii v 1918-1940 gg, Kishinev, 1978; S.K. Brysiakin, M.K.Sytnik. Torzhestvo istoricheskoi spravedlivosti, Kishinev, 1969; A.Dolinik, Pod vlastiu rumynskikh boiar. Moskva, 1945; V.Lungu. Politika terrora i grabezha v Bessarabii (1918-1920 gg), Kishinev, 1979; S. F. Kustriabova, Polozhenie trudiashikhsia i demograficheskie protsessy v gorodakh Bessarabii (1918-1940), Kishinev, 1977.

[16] A.M. Lazarev. Moldavskaia sovetskaia gosudarstvennost’ i bessarabskii vopros, Kishinev, 1974; Împotriva falsificatorilor burgheji ai istoriei şi culturii poporului moldovenesc, Chişinău, 1974; V. Stati, Limba moldovenească şi răuvoitorii ei: împotriva falsificatorilor burgheji ai dezvoltării limbii moldoveneşti, Chişinău, 1988

[17] Mihail Bruhis, Rusia, România şi Basarabia (1812, 1918, 1924,1940), Chişinău, 1992; W. P. van Meurs, The Bessarabian Question in Communist Historiography. Nationalist and Communist Politics and History Writing, Chişinău, Arc, 1996; Charles King, Moldovenii. România, Rusia şi politica culturală, Chişinău, Arc, 2002; Klaus Heitmann, Limbă şi politică în Republica Moldova, Chişinău, 1998; Doru Mihăiescu, Basarabia şi Bucovina (pornind de la numele lor), Iaşi, 2000; Gheorghe Negru, Politica etnolingvistică în RSS Moldovenească, Chişinău, Ed. Prut internaţional, 2000; Igor Cașu, ”Politica națională” în Moldova Sovietică, Chișinău, Cartdidact, 2000; Gheorghe E. Cojocaru, Tratatul de Uniune Sovietică, Editura „Civitas”, 2006; Petru Negură, Ni héros, ni traîtres. Les écrivains moldaves face au pouvoir soviétique sous Staline (1924-1956), Ed. L’Harmattan, Paris, 2009.

[18] Mircea Snegur, “Republica Moldova este ţara tuturor cetăţenilor săi”, in Pămînt şi oameni, 12 februarie 1994, p. 3, Mihai Cimpoi, Basarabia sub steaua exilului, Bucureşti, 1994; Anatol Petrencu, În serviciul zeiţei Clio, Chişinău, 2001; Ion Eremia, Falsificarea istoriei sau “Fenomenul Stati” în Republica Moldova, Chişinău, 2003. Pentru o mai bună cunoaştere a confruntărilor ce au loc la acest capitol în şcolile din Moldova vezi articolele semnate de Elizabeth Anderson: „Don’t Falsify Our History! Moldovan Teacher and Student Reaction to State Proposed History Courses”, Nationalisms Across the Globe: An Overviews of Nationalisms in Sate-Endowed and Stateless Nations, Vol. I, Europe, Poznan, The Polish Academy of Sciences, 2005; Elizabeth A. Anderson, „Backwards, Forwards, or Both? Moldovan Teachers’ Relationship to the State and the Nation„, European Education, 2005, vol. 37, nr. 3, p.53-67.

[19] Autorul prezentului articol cercetează chestiunea Holocaustului în România; mai multe materiale de arhivă citate fac referinţă la aceste evenimente.

[20] Materiale date au fost cercetate la Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington (în continuare -USHMM), care păstrează o colecţie importantă de documente provenite din diferite arhive europene, referitoare mai ales la perioada anilor celui de-al Doilea Război mondial.

[21] În privinţa impactului destalinizării şi revoluţiei maghiare din 1956 asupra opiniei publice în URSS în general, a se vedea Elena Zubkova, Russia After the War. Hope, Illusion, Disappointments, 1944-1957, Armonk, NY, M. E. Sharpe, 1998, p. 178-202. Despre destalinizare şi impactul său în Ţările Baltice, vezi Romuald J, Misunas, Rein Taagepera, The Baltic States. Years of Dependence, 1940-1990, London, Hurst & Company, 1990, p. 133, 145-147, 153-155.

[22] Vezi mai mult V.P. Naumov, „K istorii sekretnogo doklada N.S. Khrushcheva na XX s’ezde KPSS ”, Novaya i noveishaya istoriya, 4 (iulie-august 1996), 147-68; Vladimir Naumov, „Utverdit dokladchikom tovarishcha Khrushcheva”, Moskovskie Novosti, 5 (4-11 February 1996), 34; Aleksei Bogomolov, „K 40-letiyu XX s’ezda: Taina zakrytogo doklada”, Sovershenno sekretno, 1(1996), 3-4 .

[23] Vezi mai jos documentele de arhivă referitoare la acest fapt.

[24] Despre ecoul evenimentelor anului 1956 în România s-au publicat deja câteva volume 1956: explozia : percepţii române, iugoslave şi sovietice asupra evenimentelor din Polonia şi Ungaria, ediţie întocmita de Corneliu Mihai Lungu si Mihai Retegan, postfaţă de Florin Constantiniu, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 1996; Ioana Boca, 1956 – România între internaţionalismul proletar şi stalinismul antisovietic, Bucureşti, Fundaţia Academia Civică, 2001; Doina Jela, Vladimir Tismăneanu, coordonatori, Ungaria 1956: revolta minţilor şi sfârşitul mitului comunist, Bucureşti, Curtea Veche, 2006.

[25] Fapt ilustrat de rezultatele alegerilor parlamentare din 2001 şi 2005, în urma cărora Partidul Comuniştilor din Republica Moldova obţine majoritatea mandatelor. Au existat numeroase cauze care au dus la acest deznodământ electoral, dar este evident că denumirea brand-ului, de „comunist”, al partidului lui Vladimir Voronin, a jucat un rol important.

[26] AOSPRM este arhiva fostului CC al PCM.

[27] Nicolas Werth, Istoriia Sovetskogo Soiuza, 1900-1991, Moscova, „Ves Mir”, 1997, p. 396-397.

[28] Tema anului 1956 în RSSM va putea fi extinsă în viitor pe măsura obţinerii accesului la dosarele KGB-ului.

[29] Ce texte est une version adaptée de la communication présentée à la conférence internationale “Globalization and cultural identity / Globalisation et identité culturelle”, organisée à Chişinău, le 7-8 decembrie 2006, par la Chaire UNESCO d’Etudes Sud-Est Européennes, l’Université d’Etat de Moldova, et soutenu financièrement par le bureau de coordination des chaires UNITWIN/UNESCO.

[30] Cela reste valable pour tous les pays du bloc communiste. Toutefois, la pression de l’idéologie marxiste contre telle ou telle culture pouvait être plus dure ou plus tempérée selon le pays et la période exacte. Pour la comparaison, mentionnons que le matérialisme occidental (capitalisme) transforme bien des cultures occidentales beaucoup plus de l’intérieur et les a déjà profondément transformées.

[31] Dans la mesure où les personnes réalisant ces échanges culturels n’étaient pas elles-mêmes en lien étroit avec les organes de surveillance, d’autres étaient là pour les surveiller.

[32] Par exemple à partir du moment où des Eglises de plusieurs pays communistes (Union soviétique, Bulgarie, Roumanie etc.) sont entrées au Conseil Œcuménique des Eglises : Assemblée générale de 1961 à New Delhi.

[33] Avec une activité professionnelle pendant les années de la « guerre froide » – activité liée aux contacts Ouest-Est / Est-Ouest.

[34] Dans les contacts inter-chrétiens, notamment aussi ceux entre l’Ouest et l’Est, on pouvait souvent observer un grand sentiment de solidarité réciproque ou bien une recherche de solidarité réciproque.