1-a sesiune: Igor Caşu, date biografice, titlul şi rezumatul comunicării
Raportor: Dr. Igor Caşu
Date biografice: Igor Caşu, licenţiat (1995) şi doctor în istorie al Universităţii „Al. Ioan Cuza” – Iaşi (2000). Tema tezei de doctorat: „Politica naţională” în Moldova Sovietică (1944-1989). Alte domenii de cercetare: sistemul politic în RSSM, politici culturale şi represive în Moldova Sovietică; teorii ale apariţiei şi evoluţiei naţionalismului şi creării naţiunilor moderne; istoriografia moldovenească post-sovietică. Fost bursier Fulbright şi CEP Local Faculty Fellow (2000, 2001-2003). Actualmente I. Caşu este cercetător ştiinţific coordonator la Institutul de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a RM. I. C. predă cîteva cursuri la Facultatea de Istorie, Etnologie şi Pedagogie a Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă” şi la Facultatea de Istorie şi Psihologie a Universităţii de Stat din Moldova.
Titlul comunicării: Iluzii şi decepţii: opinia publică în RSSM în contextul destalinizării şi revoluţiei maghiare (1956)
Rezumatul comunicării:
Prezenta comunicare îşi propune să elucideze starea de spirit a populaţiei RSSM în contextul impactului produs de două evenimente majore ale anului 1956: condamnarea cultului personalităţii lui Stalin la congresul al 20-lea al PCUS în februarie şi revoluţiei maghiare, punctul culminant al căreia coincide cu lunile octombrie-noiembrie. În timp ce condamnarea cultului lui Stalin a fost un eveniment aşteptat de opinia publică sovietică, inclusiv cea din RSS Moldovenească, revoluţia maghiară a fost o consecinţă directă a schimbărilor din URSS – destalinizarea şi dezgheţul hruşciovist. În decursul anului 1956 – începutul anului 1957, organele de securitate au înregistrat o intensificare sporită a unor atitudini calificate drept „nesănătoase”, „duşmănoase”, sau „anti-sovietice”. Acest fenomen se datorează şi faptului că organele KGB-ului, de teama de a nu fi învinuite de continuarea practicilor de tip stalinist, recent condamnate de noul lider al statului sovietic, nu luau măsuri imediate pentru tragerea la răspundere a purtătorilor acestor opinii şi atitudini critice sau duşmănoase la adresa puterii sovietice. Paralizia parţială a sistemului represiv a încurajat astfel diferiţi actori şi grupuri sociale, inclusiv membri de partid sau comsomolişti, să exprime opinii „subversive” la adresa regimului, diminuând teama faţă de eventuale persecuţii din partea acestora, ca în anii anteriori.
În toamna anului 1956, opinia publică din URSS, inclusiv cea din RSSM, se radicalizează inclusiv datorită ascultării pe larg a posturilor de radio străine, precum BBC, Europa Liberă şi Vocea Americii, care alimentează aşteptările unor cetăţeni sovietici privind o eventuală „cruciadă” a Occidentului împotriva comunismului. Dorind să prevină o pierdere completă a controlului asupra comportamentelor sociale, autorităţile sovietice conduse de N. Hruşciov decid să suprime revoluţia maghiară prin folosirea forţelor armate, precum şi să reabiliteze unele practici represive ale organelor de securitate ale statului sovietic în interiorul Uniunii Sovietice.
Anul 1956 ocupă un loc de maximă importanţă în istoria Basarabiei şi Transnistriei, în contextul „destalinizării” declarate de conducerea PCUS, al „războiului rece” şi al revoltelor în masă din Ungaria şi Polonia. O parte a populaţiei locale din RSSM a putut spera, în acest context, că regimul sovietic se va prăbuşi. Vor trece mai bine de trei decenii până când aceste speranţe, exprimate pe parcursul anului 1956, se vor realiza.
Date biografice: Igor Caşu, licenţiat (1995) şi doctor în istorie al Universităţii „Al. Ioan Cuza” – Iaşi (2000). Tema tezei de doctorat: „Politica naţională” în Moldova Sovietică (1944-1989). Alte domenii de cercetare: sistemul politic în RSSM, politici culturale şi represive în Moldova Sovietică; teorii ale apariţiei şi evoluţiei naţionalismului şi creării naţiunilor moderne; istoriografia moldovenească post-sovietică. Fost bursier Fulbright şi CEP Local Faculty Fellow (2000, 2001-2003). Actualmente I. Caşu este cercetător ştiinţific coordonator la Institutul de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a RM. I. C. predă cîteva cursuri la Facultatea de Istorie, Etnologie şi Pedagogie a Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă” şi la Facultatea de Istorie şi Psihologie a Universităţii de Stat din Moldova.
Titlul comunicării: Iluzii şi decepţii: opinia publică în RSSM în contextul destalinizării şi revoluţiei maghiare (1956)
Rezumatul comunicării:
Prezenta comunicare îşi propune să elucideze starea de spirit a populaţiei RSSM în contextul impactului produs de două evenimente majore ale anului 1956: condamnarea cultului personalităţii lui Stalin la congresul al 20-lea al PCUS în februarie şi revoluţiei maghiare, punctul culminant al căreia coincide cu lunile octombrie-noiembrie. În timp ce condamnarea cultului lui Stalin a fost un eveniment aşteptat de opinia publică sovietică, inclusiv cea din RSS Moldovenească, revoluţia maghiară a fost o consecinţă directă a schimbărilor din URSS – destalinizarea şi dezgheţul hruşciovist. În decursul anului 1956 – începutul anului 1957, organele de securitate au înregistrat o intensificare sporită a unor atitudini calificate drept „nesănătoase”, „duşmănoase”, sau „anti-sovietice”. Acest fenomen se datorează şi faptului că organele KGB-ului, de teama de a nu fi învinuite de continuarea practicilor de tip stalinist, recent condamnate de noul lider al statului sovietic, nu luau măsuri imediate pentru tragerea la răspundere a purtătorilor acestor opinii şi atitudini critice sau duşmănoase la adresa puterii sovietice. Paralizia parţială a sistemului represiv a încurajat astfel diferiţi actori şi grupuri sociale, inclusiv membri de partid sau comsomolişti, să exprime opinii „subversive” la adresa regimului, diminuând teama faţă de eventuale persecuţii din partea acestora, ca în anii anteriori.
În toamna anului 1956, opinia publică din URSS, inclusiv cea din RSSM, se radicalizează inclusiv datorită ascultării pe larg a posturilor de radio străine, precum BBC, Europa Liberă şi Vocea Americii, care alimentează aşteptările unor cetăţeni sovietici privind o eventuală „cruciadă” a Occidentului împotriva comunismului. Dorind să prevină o pierdere completă a controlului asupra comportamentelor sociale, autorităţile sovietice conduse de N. Hruşciov decid să suprime revoluţia maghiară prin folosirea forţelor armate, precum şi să reabiliteze unele practici represive ale organelor de securitate ale statului sovietic în interiorul Uniunii Sovietice.
Anul 1956 ocupă un loc de maximă importanţă în istoria Basarabiei şi Transnistriei, în contextul „destalinizării” declarate de conducerea PCUS, al „războiului rece” şi al revoltelor în masă din Ungaria şi Polonia. O parte a populaţiei locale din RSSM a putut spera, în acest context, că regimul sovietic se va prăbuşi. Vor trece mai bine de trei decenii până când aceste speranţe, exprimate pe parcursul anului 1956, se vor realiza.
Comments